Rainbow books

“Sa fim lucizi, domnilor copii, eu n-am dat in mintea copiilor, dupa cum nici voi nu ati dobandit vreo urma de maturitate in cadrul acestei teme. Suntem, cum sa spun… caricaturile a ceea ce am fost ramanand, totodata, ceea ce eram: trei preadolescenti iresponsabili, insotiti de un batran pedagog pasionat. In aceste imprejurari, nu vad alta solutie decat o alinata hotarata intre imaginatia voastra si experienta mea pentru a scapa, daca se poate, din acest impas.”

Impas? Sigur ca da! Si inca ce impas! Datorita acestui batran pedagog pasionat, Igor, Joseph si Nourdine se trezesc peste noapte protagonistii unui scenariu de poveste. De la tema-pedeapsa data de Crastaing [ "Te trezesti intr-o dimineata si constati ca peste noapte te-ai transformat intr-un adult. Complet innebunit, navalesti in camera parintilor dumitale. Acestia s-au transformat in copii. Povesteste urmarea."] a pornit totul. Intr-adevar, rolurile s-au inversat peste noapte: copiii au devenit adulti, iar parintii s-au transformat in niste bestii foarte jucause de 5-6 ani. Urmeaza adevarate peripetii pe la scoala, Aleea Femeilor si pe la Joseph acasa.

Iar pentru ca este o carte pentru copii, nu poate decat sa se termine cu bine. Nu va asteptati sa radeti in hohote [cum, de altfel ma asteptam si eu], dar pregatitiva pentru o sesiune prelungita de zambit. Asezati-va comod in fotoliul preferat, luati sa aveti la indemana o cana cu ceai si o portocala si puneti-va pe citit. Chiar daca povestea e cusuta cu ata alba, chiar daca prea se potrivesc toate, ramane fara indoiala o carte cat se poate de draguta, cu si despre copilarie.

Ps. Ceea ce mi se pare ca lipseste din carte sunt acele clipe de adevarata panica, de disperare, de plans isteric prin care ar fi trebuit sa treaca cei 3 in dimineata magica. Cel putin asa imi imaginez eu ca ar fi reactionat orice copil pus intr-o asemenea situatie. Mai putina maturitate data viitoare, domnule Pennac!

Mi-am tot propus de ceva timp sa scriu despre Middlesex, iar azi ma tin de promisiune. De ce Middlesex? Pentru ca este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit in ultimul an.

Au trecut 9 ani intre aparitia celor 2 carti scrise de Eugenides: Sinuciderea fecioarelor in 1993 si Middlesex in 2002. Am citit si Sinuciderea fecioarelor, am vazut de 2 ori si filmul… si tot nu pot sa-mi dau seama de ce fetele alea s-au sinucis in loc sa plece, pur si simplu, de acasa. Sa revenim… in cei 9 ani, proza lui Eugenides a evoluat simtitor. Daca Sinuciderea fecioarelor are ceva din izul anilor ’60 si din modul specific de a povesti al adolescentilor, Middlesex este un roman matur, bine documentat, prin care autorul demonstreaza ca poti sa abordezi orice subiect daca stii sa-l tratezi cu seriozitate.

Povestea lui Cal(liope) este cat se poate de neobisnuita, pentru ca sufera de sindromul deficitului de 5-alfa-reductaza, adica este hermafrodit. In aceasta privinta sunt sugestive primele propozitii din carte: “M-am nascut de doua ori: prima oara ca fetita, in Detroit, intr-o zi remarcabil de senina din ianuarie 1960, si apoi din nou, in adolescenta, de data asta ca baiat, intr-un salon de urgente de langa Petoskey, Michigan, in august 1974.”

Pe de-o parte este povestea unui om care nu isi gaseste rostul si linistea in aceasta lume; al unui om care nu are o identitate bine definita, care timp de 14 ani a fost crescut ca si o fata, desi aspectul sau fizic si inclinatiile sale sexuale erau cele ale unui baiat, iar apoi, dupa ce afla care este problema sa, incearca sa se integreze in societatea ca barbat.

Pe de alta parte este o poveste de familie, a familie Stephanides. Bunicii lui Cal, Lefty si Desdemona au emigrat din Grecia in America in ani ’20. Pe langa mirosul de capra, mirodenii, viermi de matase si mare, au mai adus si un secret: erau frati. Dar dragostea lor era asa de mare incat au nesocotit traditia si ratiunea si s-au casatorit, avand si un copil, pe Milton. Acesta, la randul lui, se indragosteste de un membru al familiei, verisoara Tessie. Astfel, de la generatie la generatie, are loc modificarea genetica, iar in cele din urma aceasta se manifesta in cazul lui Cal. El este cel care trebuie sa plateasca pentru greseala bunicilor.

Am fost foarte placut surprinsa sa constat ca un subiect incarcat de sexualitate poate sa fie tratat cu atata decenta si bun-simt. Modul in care Cal isi descopera corpul, relatiile pe care fata Cal le are cu alte fete, grotescul show din care aceast face parte spre sfarsitul cartii, toate acestea sunt prezentate intr-un mod cat de poate de natural. Pe tot parcursul cartii, autorul ne face sa simpatizam cu Cal, sa incercam sa-l intelegem, sa nu-l consideram un monstru. Ceea ce se si intampla.

Pentru toate acestea si pentru simplul motiv ca a fost o carte care m-a lasat fara grai, merita 5 stele.

Ce sunteti dispusi sa sacrificati pentru profesia voastra? Anii cei mai frumosi ai tineretii, visele adolescentine, iubirea poate?

Poate veti fi surprinsi sa aflati ca un butler adevarat sacrifica toate cele enumerate mai sus si multe altele. Stevens nu este o exceptie de la regula. Angajat la Darlington Hall inca din vremea tineretii, ajunge sa nu aiba alta casa decat cea pentru care lucreaza, sa nu aiba familie decat ceilalti servitori si sa nu respecte pe cineva mai mult decat pe stapanul casei.

Acum, dupa mai bine de 35 de ani de cand serveste in aceeasi casa este timpul sa ia o mica pauza. Sunt 3 ani de cand Lord Darlington a murit si de cand casa a fost cumparata de un gentleman american, Mr Farraday. La indemnul acestuia, Stevens ia Ford-ul si porneste la drum, intr-un minitur al acelor parti ale Angliei. Drumul este de fapt o intoarcere in timp, caci Stevens isi aduce aminte de zilele de glorie ale Darlington Hall-ului, cand la masa erau invitati oameni de vaza ai Marii Britanii si personalitati marcante ale perioadei respective. Cu acest prilej, Stevens are oportunitatea sa isi analizeze viata, anii petrecuti in slujba lui Lord Darlington, ceea ce inseamna sa fii un butler adevarat.

Isi da seama ca noul lui stapan este total diferit de Lord Darlington si de cele mai multe ori nu stie cum sa comporte cu acesta: “Over the following days, however, I came to learn not to be surprised by such remarks from my employer, and would smile in the correct manner whenever I detected the bantering tone in his voice. Nevertheless, I could never be sure exactly what was required of me in these occasions. Perhaps I was expected to laugh heartly; or indeed, reciprocate with some remark of my own. This last possibility is one that has given me some concern over these months, and is something about which I still feel undecided. For it may well be that in America, it is all part of what is considered good professional service that an employee provide entertaining banter”. Nu este greu de imaginat ca lumea in care a trait Stevens este o lume a etichetei, a unor legi morale nescris, dar respectate cu strictete de toata lumea. Ca sa fii un butler adevarat, trebuie sa cunosti aceste legi in detaliu, sa le aplici si sa nu te abati niciodata de la ele. Trebuie sa te comporti in fiecare situatie ca la carte, sa faci doar ceea ce se asteapta de la tine si nimic mai mult.

Dar, pe de alta parte, este o lume rece, privata micile bucurii ale vietii; nici moartea unui membru al familiei nu are dreptul sa zguduie aceasta mica lume; nimic nu il poate face pe un butler sa se abata de la eticheta, de la serviciul lui: “She began to climb the staircase, but I stopped her, saying: <Mereu aceeasi formalitate in vorbire si gesturi, mereu aceeasi raceala tipic britanica.

Nici iubirea nu are voie sa patrunda intr-un asemenea mediu. Toate incercarile lui Miss Kenton, o alta angajata de la Hall, de a se apropia de Stevens sunt menite sa esueze inainte de a se concretiza. Dar Miss Kenton este cea care alege o viata normala de familie decat una dedicata exclusiv profesiei si pleaca de la Darlington Hall pentru a se casatori. Cu prilejul acestei calatorii, cei 2 se reintalnesc. Scurta lor intalnire, este una dulce-amara: dulce - datorita amintirilor comune si amara - datorita regretului de a nu fi incercat sa vada cum ar fi fost daca…

Am aflat multe despre cum se conduce o adevarata casa britanica, despre sacrificiul acelor butleri si maids. Dar lucrul de care sunt intr-adevar incantata, in ceea ce priveste aceasta carte, este limbajul folosit. Nu am mai citit pana acum o carte care sa fie scrisa intr-un mod atata de formal, si totusi accesibil. E minunat sa citesti si sa constati cu stupoare ca ai ajuns sa pronunti cuvintele cu acel British accent, fara sa iti dai seama. Daca as fi profesoara de limba engleza, aceasta carte ar fi pe lista lecturilor obligatorii: este de o puritate lingvistica pe care care nu am mai intalnit-o pana acum.

Cinci stele: 1 pentru poveste, 1 pentru personaj, 1 pentru limbajul cartii, 1 pentru ca am invatat ca munca cere sacrificii si 1 pentru ca e typically British.