E ora 5 dimineata si eu nu am somn. Am incercat sa adorm, dar degeaba. Asa ca m-am ridicat din pat, am deschis laptopul, am dat drumul la muzica [The Cure - Close to you] si sunt gata sa va spun despre ultima carte pe care am citit-o.
Cartea de capatai a henodismului am vazut-o la Diverta, cand am fost cu Jen sa ne intalnim cu Puck. Am luat-o de pe raft, am rasfoit-o si le-am spus fetelor ca vreau sa am cartea doar pentru ca imi place foarte mult grafica. Si intr-adevar, cam la asta se si rezuma cartea: la o prezentare de nota zece, ca saracul cuprins…
Nu sunt adepta self-help books, nu imi plac cartile care imi spun cum ar trebui sa ma imbrac, ce sa mananc, ce si cand sa spun, care ma invata cum sa am succes sau cum sa-l innebunesc pe barbatul visurilor mele, care incearca sa-mi ofere modul ideal, perfect, cel mai cel de a-mi trai viata. Pot sa spun ca am pornit din start cu ideea ca nu o sa-mi placa, dar am fost ingaduitoare si i-am dat o sansa. Din pacate, dupa primele pagini adunasem la nervi incat imi venea sa arunc cartea cat-colo! Cand vine vorba de carti, am mare grija de ele, nici vorba sa am asemenea porniri ucigase, dar cartea asta, vaaaaaai, cartea asta mi-a scos peri albi!
De la modul in care e scrisa carte [un asa stil patronizing nu mi-a mai fost dat sa intalnesc pana acum!], la topurile absolut idioate pe care le contine, la exemplele pe care le da, ca apoi sa le ridiculizeze, la foarte prezenta expresie “un hedonist care se respecta”, toate aceastea au facut ca cititul acestei carti sa fie un calvar. Sa exemplific.
In topul cu cei mai vestiti hedonisti se afla si Ludovic al XIV-lea, despre care spune urmatoarele: “dupa ce ca si-a satisfacut orgoliul cocotandu-se pe tocuri de 15cm, arborand machiaj ca la teatrul kabuki, purtand haine dezgustator de incarcate cu podoabe si peruci pudrate, in 1682 carmuitorul cel narcisist pana in varful unghiilor s-a apucat sa mute curtea la Versailles, unul dintre cele mai luxoase palate de pe pamant. Ludovic si-a corcolit si mai mult eul, protapindu-se in mijlocul splendorii si privind cum cei din jur se intrec sa-i castige favorurile.” Nici Cleopatra, Ecaterina cea Mare sau George al IV-lea nu scapa de ridiculizarile autorului. Toata cartea e presarata cu astfel de pasaje care se doresc a fi comice, dar la care eu am ridicat din spranceana. Alt exemplu: “In scrierile sale, medicul lui Nero mentioneaza canabisul si proprietatile lui tamaduitoare. Nero era beat manga, asa ca-l doare fix in cot.” Ah, ce usor e sa facem din altii personaje negative.
Iar acum o sa iau, in functie de cum apar in carte, cele mai penbile propozitii, expresii, pasaje, topuri.
La topuri e Jale!!! O tampenie mi s-a parut topul cu “10 termeni insultatori care sunt, de fapt, foarte magulitori”. Pe scurt, nu ar trebui sa ne suparam ca cineva ni se adreseaza cu:
- “tarfa: de ce? Inseamna ca sunteti irezistibila dpdv sexual”
- “risipitor: de ce? Inseamna ca sunteti invitat la cele mai tari bairamuri”
- “neindemanatic: de ce? Inseamna ca aveti stil si fler”
- “superficial: de ce? Inseamna ca aratati traznet”
Mai sa fie! Dar ce s-au mai schimbat valorile! Ce demodata sunt!
Din topul celor 10 lucruri amuzante pe care nu le mai facem:
- sa va dati mare in fata oamenilor
- sa va dati intalnire cu fapturi de 19 ani [mda, mai ales daca esti casatorit; minunat sfat!]
Alte vorbe de duh, de data asta legate de alcool: “daca ne gandim un pic, ce chichirez ar mai avea un priveghi irlandez unde nu trage nimeni la masea? Si care ar mai fi farmecul unei nunti in care mireasa nu da la boboci prin boscheti?” Cred ca sunt foarte limitata si rationala, dar nu pot sa-mi imaginez nici cum care este farmecul un nunti descrise de el. Doar sintagme precum nunta ratata, penibila, groaznica imi trec prin minte.
Ajungem si la droguri, iar din ce am citit, e foarte ok daca folosesc droguri, atata timp cat nu devin dependenta de ele. Pentru placere, pentru a deveni o adevarata hedonista fac orice! Incalc si legea daca trebuie!
Inca un top idiot: “vicii afurisite - 10 lucruri rele care sunt tare amuzante”:
- sa bei pana te dai in stamba
- barfa
- sa planuiesti razbunari
In sfarsit am ajuns si la ultimele sfaturi de prost gust:
- imprieteniti-va cu cei care au o ambarcatiune
- imprieteniti-va cu persoane de aceeasi talie si mariti-va astfel garderoba
- culcati-va cu personal navigant, ca sa va invartiti de zboruri gratuite
- nu zburati la clasa economica
Lasand la o parte nervii si greata care m-a cuprins in timp ce lecturam aceasta carte, la final tot am tras cateva concluzii. Daca vreau sa fiu o hedonista care se respecta trebuie sa ma dedau cu totul viciilor, trebuie sa devin betiva, drogata, materialista, trebuie sa profit de orice ocazie, nu trebuie sa las nimic sa-mi scape, trebuie neaparat sa traiesc clipa. Pentru placerea mea, fac orice! Mda…
Un sfat: daca tot nu v-am convins de faptul ca aceasta carte este o porcarie si veti tine mortis sa o cititi, va rog din suflet sa nu o cumparati. Imi trimiteti un mail si o sa fiu mai mult decat bucuroasa sa vi-o trimit prin posta. Cartea asta nu merita cumparata!
Ce ma doare cel mai tare e faptul ca Humanitas a editat-o. Ah, domule Liiceanu, de ce??? DE CE????
