Nici nu stiu de unde sa incep recenzia la o asemenea carte. Titlul-exclamatie, WOW, rezuma cel mai bine cartea. Este pur si simplu o carte WOW!
Jasper Fforde a reusit sa imbine o ora de literatura cu un film de actiune, razboiul din Crimeea cu umor tipic englezesc, realitatea cu fantasticul. De la “Harry Potter” incoace, lasand la o parte cartile lui Terry Pratchett, este cea mai buna carte de fantasy pe care am citit-o.
Londra, 1985. In batrana capitala britanica lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par. Pe langa politia pe care o stie toata lumea, mai exista asa-numita The Special Operation Network, care se ocupa cu lucruri mai putin obisnuite. Printre acesti SpecOps, exista si departamentul de Literature Detectives, sau LiteraTec. Thursday Next o vetarana in razboiul din Crimeea( care tine de 131 de ani!), fara iubit si cu un tata care poate sa opreasca timpul doar cu un zambet, lucreaza ca o LiteraTec.
Printr-o conjunctura ajunge sa lucreze pentru SpecOp-5, aflandu-se pe urmele celui mai cautat criminal, Archeron Hades. Acesta este suspectul numarul 1 in misterisoul furt al manuscriptului “Martin Chuzzlewit” de Dickens. Dupa o prima confruntare cu Hades, 2 agenti SpecOp-5 sunt morti, Hades este declarat si el mort, iar Thursday ajunge in spital. Se hotaraste sa se retraga de la Londra si accepta postul de Literatec in Swindon, orasul ei natal, pe care il parasise de mai bine de 10 ani.
Aici isi revede fostul prieten si isi da seama ca inca il iubeste, dar inca nu poate sa treaca peste vechile divergente. Isi incepe slujba si in curand afla ca banuielile ei despre moartea lui Hades sunt adevarate; acesta, un maestrul al deghizarii si un abil mind-controller,si-a inscenat propria moarte si, deci, inca traieste. Dar ea nu este singura care stie acest lucru. Jack Schitt, o persoana foarte importanta din cadrul Goliath Corporation, este si el in cautarea lui Hades si are de gand sa faca tot posibilul ca Thursday sa nu-i stea in drum. Nu Jack Schitt este problema lui Thursday, ci rapirea unchiului ei, un ilustru inventator, precum si a celei mai noi inventii a lui. La fel ca si Schitt, Thursday stie cine este vinovat: Acheron Hades.
Cu masinaria lui Mycroft Next, Hades poate sa elimine granita dintre realiate si fictiune si sa patrunda in orice carte doreste. Fara sa stea pe ganduri, il “fura” pe Mr.Quaverley din cartea lui Dickens, iar dupa ce rascumpararea acestuia este boicotata, il ucide, eliminand astfel personajul din toate celelalte copii ale manuscriptului. Hades nu este genul de om care sa se dea usor batut, iar urmatorul personaj-victima este foarte bine ales: Jane Eyre. Rapirea acesteia pune pe jar intreaga populatie engleza. Este randul lui Thursday Next si al partenerilor sai joace dur. In cele din urma reusesc sa gaseasca ascunzatoarea lui Hades, iar Thursday, Jane si Hades sunt trimisi in carte: Jane - cu scopul de a “rescrie” povestea intrerupta de brusca sa rapire, iar Thursday de a-l prinde pe Hades.
Acum urmeaza parte care mie mi-a placut cel mai mult din toata cartea. Dupa cum spuneam, cei 3 se intorc in carte, la Thornfield Hall. De fiecare daca cand vena vorba despre cartea “Jane Eyre”, toti erau dezamagiti de final: Jane il paraseste pe Edward si pleaca in India cu varul ei. Ei bine, nu asa imi aminteam eu finalul. Dar ma gandeam ca avand in vedere ca am citit cartea acum 6 ani, era foarte posibil sa nu-mi amintesc eu finalul. Dar totusi… ceva tot nu era bine… stiam ca Jane se intoarce la Edward dupa ce Thornfield Hall este distrusa in incediu, cei 2 se casatoresc, iar Edward isi recupereaza vederea. Cel putin asta imi aminteam eu. Dar Thursday, ca si alte personaje, spuneau altceva in legatura cu finalul. Ramanea de vazut care dintre noi avea cu adevarat dreptate.
Dupa cum va spuneam, partea urmatoare imi plac cel mai mult. Thursday devine pentru cateva luni rezidenta la Thornfield Hall. Are voie sa se plimbe peste tot, sa povesteasca cu oricine, mai putin cu Jane, ca sa nu influenteze cursul firesc al naratiunii. Nu pot decat sa-mi las imaginatia sa o ia razna, sa inchid ochii si sa ma gandesc cum ar fi sa pot patrunde in universul operei literare, sa pot sa ating obiectele despre care citesc in carte, sa vad personajele descrise, sa respir acelasi aer cu ele, sa fiu “una de-a lor”. Ar fi incredibil, nu? Fara sa pot sa ma transform si eu in personaj, macar pentru o ora, am urmat-o pe Thursday in incredibila ei aventura literara. Sfarsitul cartii “Jane Eyre” ar fi fost cel relatat de Thursday, daca Hades nu ar fi intervenit. Dornic sa se intoarca in lumea lui, isi face apartia la Thornfiled Hall, iar lucrurile incep sa se precipite. Hades gaseste o adevarata rivala in sotia lui Edward si in lupta celor doi, reusesc sa dea foc casei. Refugiindu-se pe acoperis, Hades o arunca pe aceasta jos, Thursday il impusca pe Hades cu un glont de argint [ma intreb cum de a purtat Thursday aceeasi pantaloni timp de cateva luni - de cand i-a dat Spike glontul, pana cand l-a foosit 
] si acesta moare. Thursday si Edward incearca sa scape pe scara servitorilor, dar acesta se prabuseste in flacari si…
… “Jane Eyre” se termina asa cum imi aminteam eu. Jane se intoarce la Edward, se casatoresc si intr-un final, Eward se insanatoseste. Dupa ce si-a dus misiunea la bun sfarsit, Thursday se intoarce in lumea ei, reuseste sa opreasca razboiul si se casatoreste cu Landen. The end - happy end.
Chiar daca unele scene erau cat se poate de predictibile, rasturnarile de situatie, modul ingenios in care autorul a impletit realitatea cu fictiunea, personajele in sine, fac din aceasta carte cel mai bun remediu anti-plictis.
