Rainbow books

“[...] but there, everything has its drawbacks, as the man said when his mother-in-law died, and they came down upon him for the funeral expenses.”

Jerome K. Jerome - Three men in a boat 

Carti, portocale, ceai negru sau ciocolata calda, uRMa, culoarea verde… cam astea sunt chestiile care ma definesc cel mai bine. Dar asta stiati deja. Pentru ca am primit un tag de la White Noise, trebuie sa va spun 5 lucruri pe care inca nu le stiati despre mine. Iar pentru ca imi place [un pic prea mult] sa vorbesc, o sa fie o lista destul de consistenta

1. Scoala: m-am chinuit 6 ani [4 de scoala generala si 2 de liceu] la profil real. In clasa a 9-a era sa raman corigenta la informatica. Aveam un 3 pe lucrare si inca un 3 in teza. Pe ultima suta de metri am reusit sa scot media 6. In clasa a 11-a [eram deja la profil uman!] am avut media 9 la educatie fizica pentru ca nu puteam sa-mi coordonez miscarile mainilor cu cele ale picioarele si pentru ca nu simteam ritmul muzicii de aerobic. In clasa a 12-a am fost a 12-a pe tara la olimpiada de filosofie.
2. Muzica: in clasele a 9-a si a 10-a am ascultat doar metal si alte derivate Printre trupele preferate se numarau Iron Maiden, Slayer, System of a down, Soulfly, Moonspell, Lake of tears etc. Apoi am ajuns sa ascult multe formatii de care am spus la inceput ca “they suck” si ca “eu nu o sa ascult niciodata asa ceva!”; de exemplu: Radiohead, The Cure, Norah Jones, Ada Milea, Gotan Project, Massive Attack etc etc etc.
3. Stil de viata: nu imi calc aproape niciodata hainele [decat daca chiar arata ingrozitor!] si nu m-am mai pieptanat cam de un an. Am unele suvite asa de incalcite, incat par a fi niste dreadlocks. Daca e sa ma tund, prefer sa-mi ciopartesc singura parul decat sa platesc pe cineva sa faca asta. Am avut 8 gauri in urechi, acum mai am doar 6 [2 intr-o ureche si 4 in cealalta]. Nu, nu e “teribilismul varstei”, mie chiar imi plac. 2 veri la rand am avut suvite albastre. Pana anul trecut am avut doar 2 perechi de papuci: bocanci iarna si in rest adidasi. Apoi am descoperit cat de comozi sunt tenisii Converse, iar colectia mea de papuci a ajuns la un numar impresionant de 4 perechi: bocanci, adidasi si 2 perechi de tenisi Converse. Mama inca nu a reusit sa ma convinga sa port sandale vara. Nu am purtat niciodata pantofi cu toc. In schimb am purtat mult timp pantaloni largi si m-am imbracat ca un baietoi. De vreo 2 ani port multe ii si alte chestii hippie.
4. Background: sunt pe sfert sudista. Probabil de asta vorbesc repede si mult, nu molcom ca un adevarat ardelean :) Tata e nascut in Braila; bunicul e sudist 100%, bunica era din judetul Satu Mare. Am copilarit la tara, in satul natal al mamei - Borlesti, jud Satu Mare, iar pana in clasa a 9-a eram obligata ca in fiecare vacanta sa ma duc la bunici si sa stau cu ei.
5. Alte chestii: pe majoritatea prietenilor mei din Bucuresti ii stiu de pe blog sau de pe last.fm. De ziua mea o sa primesc o pereche de patine si o pereche de tenisi Converse de la ai mei. Sper sa primesc si o geanta pentru laptop Urasc cainii. Si spanacul. Si chestiile amare la gust. Am plans pentru ca nu am putut sa vin la concertul Depeche Mode. Am plans si cand am citit Harry Potter 5 si 6 [stiti voi de ce]. Am fost fana Sailor Moon si Coke addict. This is all, folks! :)

Sunt tare curioasa sa aflu ce au Hiacint, Vio si optzecea de impartasit

Surprinzator, m-a prins dorul de casa. O sa-l incerc sting cu cateva poze.

Incipitul bibliotecii mele

O parte din cartile alor mei

Fostul meu birou

“M-am uitat la hârtia de deasupra, şi acolo era numele - PORTOCALA MECANICĂ - şi zic: “Ăsta chiar că e un titlu glupâi. Cine-a mai auzit vreodată de o portocală mecanică?”

“Dar, eu, eu, eu! Cum rămâne cu mine? Unde intru eu în joc? Ce sunt eu, doar un animal sau un câine? Şi asta i-a pornit pe toţi să gavarească zgomotos şi să-mi arunce tot felul de slove. Aşa că am strigat încă şi mai tare: Ce voi fi? Doar o portocală mecanică?”

Anthony Burgess - Portocala mecanică 

Lolita

Cand mi-a spus Horia ca a vorbit la Tritonic si ca s-ar putea sa obtin o slujba acolo, nu mi-a venit sa cred. Peste cateva zile cand am primit un mail de la domnul Bogdan Hrib in care ma anunta ca intr-adevar are ceva pentru mine, am fost in culmea fericirii!

Azi, in timp ce mergeam spre sediul editurii, ma gandeam la cat de norocoasa sunt. Chiar daca ar fi fost doar o simpla intalnire cu domnul Hrib, tot ar fi insemnat ceva. Nu cred ca va puteti imagina cat de entuziasmata am fost vorbind cu Horia si cu domnul Hrib pe net. Nu aveti cum sa stiti cat de mult m-am foit in pat inainte sa adorm.

Da, sunt o persoana norocoasa. Uite, inca nu am 20 de ani si azi am spus “da” unei slujbe de redactor la editura Tritonic. La o EDITURA! Eu… lucrez… editura… carti… multe carti!!! De fapt, inca nu lucrez. Cuvantul in jurul caruia se invarte aceasta slujba este “daca“. Dupa sesiune va trebui sa demonstrez de ce sunt in stare. Daca sunt in stare! Evident ca va exista o perioada de proba. Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni. Incep sa realizez complexitatea slujbei pe care s-ar putea sa o am. Daca dupa perioada de proba mi se va spune ca “ne pare rau, dar nu faci fata/ nu esti inca pregatita”, nu as putea sa ma supar. Tot voi avea zambetul pe buze. Tot le voi fi recunoscatoare.

Mie mi se pare ceva foarte indraznet din partea lor sa imi ofere o asemenea slujba. Inca tot nu pot sa-mi revin din aceasta transa. Parca plutesc. Aproape am o slujba la o editura! Va dati seama? Tin minte ca in unele vise cu ochii deschisi ma gandeam ca ce frumos ar fi sa ma plateasca cineva ca sa citesc carti :)) Exact asta voi incerca sa fac! Sa citesc carti, sa le corectez unde este nevoie si in plus sa iau si bani pentru asta! Eu - carti - citit - editura - bani. Nu, nici sa ma exprim nu mai sunt in stare!

In plus, domnul Hrib m-a cucerit definitiv! Iar discutiile dintre el si domnul Haulica mi-au placut la nebunie! Ah, ce minunata este munca intr-o editura! Nu, nu este usoara, ba dimpotriva, dar este minunata! Cel putin eu asa mi-o imaginez. Nu am cum sa vad in asta o afacere. Nu am cum sa vad in carti doar un mod de a face bani. Cartile sunt … carti! Le cumperi de placere/obsesie. Le vinzi de placere. Le dai de placere. Cartile sunt placere.

Daca n-ar fi fost mama care sa-mi taie o mare parte din avant, ar fi fost o zi perfecta. Dar m-am entuziasmat destul inainte sa vorbesc cu ea. Este o oportunitate de care trebuie sa profit! Vreau sa fiu egoista. Vreau sa fac asta doar pentru mine! Ah, parca tot nu-mi vine sa cred!!!! Eu - slujba - editura!!! :)) Stiti ceva? Sunt fericita!

“Nu vreau sa spun ca mi-ar displacea sa fiu bogata si celebra. Asta am de gand si, intr-o buna zi, am s-o si fac; desi, atunci cand are sa se intample, as dori sa-mi pot pastra personalitatea. As dori sa raman aceeasi cand o sa ma scol intr-o frumoasa dimineata si o sa-mi iau micul dejun la Tiffany.”

Truman Capote - Mic dejun la Tiffany

1. P.S. I love you - Cecelia Ahern (de la Dana)
2. Where rainbows end - Cecelia Ahern (de la Dana)
3. Man and boy - Tony Parson
4. Lost in a good book; The well of lost plots; Something rotten - Jasper Fforde
5. Moda lingvistica 2007 - G. Gruita (Paralela 45)
6. Intelectualii - Paul Johnson (Humanitas)
7. How to be alone - Jonathan Franzen
8. Delifinul - Sergio Bambaren (Humanitas)
9. Noile suferinte ale tanrului W. - Ulrich Plenzdorf (Humanitas)
10. O vara la rascruce - Truman Capote (Polirom)
11. Alte glasuri, alte incaperi - Truman Capote (Polirom)
12. Zorba grecul - Nikos Kazantzakis (Humanitas)
13. Mostenirea Eszterei - Sandor Marai (Curtea Veche)
14. Recurs la metoda - Alejo Carpentier (Curtea Veche)
15. Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze - Belle du Jour (Trei)
16. Marta sau etiologia inconturnabilului esec - Cora Flavian (Polirom)
17. Papagalul lui Flaubert - Julian Barnes (Nemira)
18. Despre dragoste si sexualitate in societatea romaneasca (1750 -1830) - Constanta Vintila-Ghitulescu (Humanitas)
19. Formula fericirii - Stefan Klein (Humanitas)
20. Despre minciuna - Gabriel Liiceanu (Humanitas)
21. Aberatii de bun-simt - Sorin Stoica (Polirom)
22. Arsuri la stomac - Nora Ephron (Humanitas)
23. Corectitudinea istorica - Jean Sevillia (Humanitas)
24. Sa nu ma parasesti! - Kazuo Ishiguro (Polirom)
25. Povesti ale Domnilor din Bucuresti - Victoria Dragu Dimitriu (Vremea)
26. O istorie culturala a umorului din Antichitate pana in zilele noastre (Institutul European)
27. Comunism si represiune in Romania. Istoria tematica a unui fratricid national - Ruxandra Cesereanu (Polirom)
28. Brick Lane - Monica Ali (Curtea Veche)
29. Eu si ai mei - Jerome K. Jerome (Corint)
30. Blazare - Petre Barbu (Polirom)
31. In salvari si cu islic - Constanta Vintila-Ghitulescu (Humanitas)
32. Evghenitii - Constanta Vintila-Ghitulescu (Humanitas)
33. Bunurile vietii - Paul Guimard (Humanitas)
34. Made in Romania. Subculturi urbane la sfarsit de secol XX si inceput de secol XXI - Ruxandra Cesereanu & Co
35. Sfarsitul orelor - Cristophe Dufosse (Humanitas)
36. Impreuna - Anna Gavalda (Polirom)
37. Despre iubire si moarte - Patrick Suskind (Humanitas)
38. Studii despre iubire - Jose Ortega y Gasset
39. Monologurile vaginului - Eve Engler (Amaltea)
40. Farrago - Yann Apperry (Niculescu)
41. Sub ghetar - Haldor Laxness (Niculescu)
42. Al doilea sex - Simone de Beauvoir
43. Piticul - Par Lagerkvist
44. Intuneric la amiaza - Koestler
45. Cartea fericirii - Nina Berberova (Humanitas)
46. Usa interzisa; Declaratie de iubire - Gabriel Liiceanu (Humanitas)
47. Solaris - Stanislau Lem (de la Horia)
48. Fahrenheit 415 - Ray Bradbury
49. Leaganul pisicii - Vonnegut
50. Cartea de capatai a hedonismului - Michael Flocker
51. Despre farmecul lucrurilor plictisitoare - Alain de Botton
52. Bucuresti, dezghetul - Mirel Bran
53. Despre bucurie in Est si Vest si alte eseuri - Andrei Plesu
54. Athénée Palace - R.G. Waldeck
55. Confesiunile lui Max Tivoli - Andrew Sean Greer
56. Portocala mecanica - Anthony Burgess
57. Plansul lui Nietzsche - Irvin D. Yatom
58. Pianul mecanic - Kurt Vonnegut
59. O silabisire a lumii - Ana Blandiana
60. Iarna decanului - Saul Bellow
61. Ma numesc Rosu - Orhan Pamuk
62. Cruciada copiilor - Florina Ilis (de la Adina)
63. Baiuteii - Filip si Matei Florian (de la Adina)
64. Mort - Terry Practhett (de la Adina)
65. Dimineata pierduta - Gabriela Adamesteanu
66. Lolita - Vladimir Nabokov
67. Luminita, mon amour - Cezar Paul-Badescu
68. As vrea sa ma astepte si pe mine cineva - Anna Gavalda (Polirom)
69. Centrifuga - T.O.Bobe (Polirom)
70. Orbitor. Aripa stanga (de la Horia); Corpul; Aripa dreapta;  Levantul - Mircea Cartarescu (Humanitas)
71. La revedere, pe maine - William Maxwell (Humanitas)
72. Constancia - Carlos Fuentes (Humanitas)
73. Pedro Páramo - Juan Rulfo (RAO)

portocaliu= carti pe care le doresc

mov= carti pe care le-am primit

verde= carti pe care le-am cumparat

negru= carti pe care doar le-am citit

Mi-am planuit de mult acest booking spree. Imi imaginasem fiecare detaliu: urma sa plec cu o ora mai repede spre facultate. In metrou citeam Lolita. Apoi o luam pe Magheru, cu zambetul pe buze, spre Libraria Noi. In tot acest timp as fi fost agitata si nerabdatoare. As fi intrat in librarie cu inima plina; m-as fi indreptat cu incredere spre rafturi. “Uite, am gasit Teodosie cel Mic! Ah, aici erau Degetele mici ale lui Filip Florian. Oare n-am uitat ceva? Hmm… ba da! T.O.Bobe - Cum mi-am petrecut vacanta de vara. Gata, am luat-o si pe asta!” Apoi m-as fi indreptat cu un zambet si mai mare spre casa, as fi pus cartile pe masa, as fi asteptat sa imi spuna totalul, as fi scos cu un gest dezinvolt banii, as fi platit si apoi, mandra posesoare a inca 3 carti, as fi iesit cu fruntea sus, zambetul pe buze si inima batund-mi mai repede decat de obicei, din magazin.

Ei bine… micul meu scenariu perfect, era, cum sa spun, prea perfect. Nu am luat nicio [Doamne, chiar trebuie sa scriu "nici o" impreuna de-acum?!] secunda in calcul posibilitatea ca acele carti pe care eu le doream sa nu se gaseasca. Toate au fost exact cum imi imaginasem, totul a mers ca la carte [cat de ironic!] pana cand am ajuns in librarie. M-am uitat in stanga. M-am uitat in dreapta. Am luat toate rafturile la rand. M-am mai uitat o data. Nu se poate! “Nu va suparati, aveti cumva…?”, “Nu, ne pare rau, momentan nu le mai avem”, “Ah… multumesc.” Domnule librar, ai vazut dezamagirea din ochii mei? Ai vazut cum am incetat brusc sa mai zambesc? Ai vazut cum mi-am tarat picioarele spre iesire? Ai vazut cum am pornit cu capul plecat spre facultate? Nu? Pacat…

Mai aveam timp sa ajung pana in Carturesti. “Hai, nu te da batuta! Stii bine ca mai este inca o librarie in drum spre Carturesti; intri si acolo. Iar daca nu ai noroc, nu se poate sa nu gasesti cartile in Carturesti. Doar stii ca sunt bine aprovizionati! Hai, capul sus!” In timp ce ma incurajam, am ajuns la acea librarie [e tot pe Magheru, dar nu am stiut niciodata cum se numeste]. Chiar in fata mea se afla raftul cu Ego.Proza. M-am dus tinta la el. M-am uitat. Am dat peste aceleasi titluri. Am dat peste aceleasi carti. Unde erau cartile mele? Unde???

Infranta pentru a doua oara in decurs de 20 de minute, m-am tarat pana in Carturesti. Trebuie sa precizez ca doar acum m-am uitat cu atentie la cum sunt aranjate cartile pe rafturi. Am spus aranjate? Va rog sa ma iertati. In cea de-a doua incapere nu am putut sa-mi dau seama care era logica dupa care au amestecat titlurile, editurile si autorii: 2 carti din Ego.Proza, 4 de la Humanitas, 7 de la Paralela 45, iar 3 de la Polirom si tot asa. Mi-a fost foarte greu sa ma orientez, asa ca am renuntat si am intrebat de cele 3 carti. “Nu, nu le mai avem.” Acelasi nu indiferent, acelasi zambet profesional. Eram deja prea obosita de atatea nu-uri. A trebuit sa ma consolez cu Luminita, mon amour a lui Cezar Paul-Badescu si cu o cana cu pisici pentru Jen.

Dar pentru ca nu ma dau eu chiar asa usor batuta, de cum am intrat in casa am deschis calculatorul, m-am uitat pe pagina de net a celor de la Polirom si i-am trimis un mail matusii mele cu cartile pe care le vreau. Acum astept cuminte sa le comande, sa soseasca si sa ma duc sa le iau.

Nu intrebati cand o sa am intr-adevar timp sa le citesc pe toate. M-am gandit serios la asta, la problema cu timpul. In mare, am in jur de 30 de carti pe care nu le-am citit. M-am gandit ce ar face o persoana rationala: s-a opri din cumparat carti, le-ar citi pe cele pe care le are si doar apoi si-ar cumpara altele. Si iar m-am gandit… si am ajuns la concluzia ca sunt bolnava. Cred ca sufar de bookaholism acut. Si nu vreau sa ma vindec.

Nu pot sa spun ca sunt “fana”. Nu pot nici macar sa afirm ca va inteleg intru totul proza. Dar imi place. Nu, nu pot sa spun ce anume imi place. Poate sunt frazelea acelea lungi care imi necesita intreaga atentie ca sa le inteleg, poate este acel simt al fictiunii pe care eu nu l-am mai intalnit la alt scriitor, poate…

Primele doua carti scrise de dumneavoastra le-am cumparat destul de recent, in data de 10.05.2005. Am inceput cu Pururi tanar infasurat in pixeli si am continuat cu Nostalgia. Pururi tanar… m-a cucerit inca de la primele pagini; doar vorbea despre Bucuresti! Si nu doar despre asta… vorbea despre lucruri atat de actuale, atat de tangibile, atat de reale. Pentru mine, care eram obisnuita cu cartile de fictiune, aceasta carte a fost acel Altceva care mi-a deschis ochii si care mi-a aratat ca eseurile, paginile din jurnal si articolele nu sunt asa de plictisitoare precum ma asteptam, ba dimpotriva, le pot savura la fel de copios ca pe oricare alta carte de fictiune.

A urmat Nostalgia. Ce diferenta intre cele doua! Iata, pe langa faptul ca sunteti un eseist exceptional, nu va rezumati doar la asta, ci scrieti si proza excelenta, aveti o imaginatie iesita din comun, stiti cum si ce sa scrieti incat sa nu te mai poti desprinde din povestea creata de dumneavoastra, odata ce ai inceput sa o citesti. La inceput mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu domnul Cartarescu - prozatorul. Am fost pusa din nou fata-n fata cu Altceva, dar de data asta era un Altceva al fictiunii. Nu era usor sa ma concentrez, dar dupa ce m-am familiarizat cu stilul dumneavoastra, totul a inceput sa capete sens. Gemenii si Rem si povestirile care mi-au ramas in suflet si de care imi amintesc cu mare, mare drag.

Trebuie sa marturisesc ca eram, si inca sunt, o necunoscatoare a universului Cartarescu. O prietena m-a tot batut la cap cu Pururi tanar… si asa am ajuns sa va citesc. Nu v-am citit toate cartile, nu pot sa spun care este opera dumneavoastra de referinta, nu stiu sa descriu modul in care scrieti. De aceea, dupa ce am citit De ce iubim femeile nu m-am “revoltat”, nu am sarit sa spun “asta nu este o carte reprezentativa pentru Mircea Cartarescu!”. Stiti ceva? Mie mi-a placut aceasta culegere de povestioare. Ba mi-a placut chiar foarte mult! Da, este (din nou!) Altceva si fata de eseurile citite, ca sa nu mai vorbesc despre proza, dar este o carte cu lipic, o carte pe care o citesti usor si care nu iti da voie sa nu zambesti. De ce sa nu-mi placa?

Seria cartilor Cartarescu a urmat cu Travesti si Baroane!. Aveam din nou in fata mea o carte de fictiune si o culegere cu articole din Jurnalul Naional. Va aveam iar in fata mea, prin intermediul cartilor dumneavoastra, in dubla ipostaza: de prozator si de jurnalist. Doar asa sa va pot citi, sa nu pot desprinde prozatorul de jurnalist? Asa se pare.

Recunosc ca doar foarte tarziu am fost curioasa sa aflu cate ceva despre poetul Mircea Cartarescu. Google mi-a fost de mare ajutor: m-a redirectionat catre http://romanianvoice.com/ unde am putut sa citesc cateva poezii scrise de dumneavoastra. Surprinzator, mi-au placut! Unele dintre ele mi-au placut asa de mult incat, de atata citit, am memorat fara sa vreau macar un vers: “dar eu mi-am aminitit de tine si, ca de obicei, am zambit/ e o reactie necontrolata.” (Zambesc) Este atata viata si iubire in unele dintre poeziile dumneavoastra, incat mi-a fost imposibil sa nu ma indragostesc de ele!

Am citit articolul “Bucurestiul regasit” din Jurnalul National si m-am intristat. De fapt, m-ati intristat. Bucurestiul nu este asa rau precum il descrieti dumneavoastra! Mie… mie… mie imi este foarte drag! Si daca cineva este de vina pentru defectele sale, acestia suntem noi, oamenii care nu avem grija de el. Bucurestiul nu are nici o vina!

Acum, dupa ce v-am si certat, trebuie sa imi iau la revedere de la dumneavoastra. Sper ca in curand sa va reintalnesc in vreo carte (de preferat una de poezii, de data aceasta). Si sper ca, incetul cu incetul, sa ajung sa cunosc cu adevarat universul Cartarescu.