Rainbow books

Nu pot sa spun ca sunt "fana". Nu pot nici macar sa afirm ca va inteleg intru totul proza. Dar imi place. Nu, nu pot sa spun ce anume imi place. Poate sunt frazelea acelea lungi care imi necesita intreaga atentie ca sa le inteleg, poate este acel simt al fictiunii pe care eu nu l-am mai intalnit la alt scriitor, poate...

Primele doua carti scrise de dumneavoastra le-am cumparat destul de recent, in data de 10.05.2005. Am inceput cu Pururi tanar infasurat in pixeli si am continuat cu Nostalgia. Pururi tanar... m-a cucerit inca de la primele pagini; doar vorbea despre Bucuresti! Si nu doar despre asta... vorbea despre lucruri atat de actuale, atat de tangibile, atat de reale. Pentru mine, care eram obisnuita cu cartile de fictiune, aceasta carte a fost acel Altceva care mi-a deschis ochii si care mi-a aratat ca eseurile, paginile din jurnal si articolele nu sunt asa de plictisitoare precum ma asteptam, ba dimpotriva, le pot savura la fel de copios ca pe oricare alta carte de fictiune.

A urmat Nostalgia. Ce diferenta intre cele doua! Iata, pe langa faptul ca sunteti un eseist exceptional, nu va rezumati doar la asta, ci scrieti si proza excelenta, aveti o imaginatie iesita din comun, stiti cum si ce sa scrieti incat sa nu te mai poti desprinde din povestea creata de dumneavoastra, odata ce ai inceput sa o citesti. La inceput mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu domnul Cartarescu - prozatorul. Am fost pusa din nou fata-n fata cu Altceva, dar de data asta era un Altceva al fictiunii. Nu era usor sa ma concentrez, dar dupa ce m-am familiarizat cu stilul dumneavoastra, totul a inceput sa capete sens. Gemenii si Rem si povestirile care mi-au ramas in suflet si de care imi amintesc cu mare, mare drag.

Trebuie sa marturisesc ca eram, si inca sunt, o necunoscatoare a universului Cartarescu. O prietena m-a tot batut la cap cu Pururi tanar... si asa am ajuns sa va citesc. Nu v-am citit toate cartile, nu pot sa spun care este opera dumneavoastra de referinta, nu stiu sa descriu modul in care scrieti. De aceea, dupa ce am citit De ce iubim femeile nu m-am "revoltat", nu am sarit sa spun "asta nu este o carte reprezentativa pentru Mircea Cartarescu!". Stiti ceva? Mie mi-a placut aceasta culegere de povestioare. Ba mi-a placut chiar foarte mult! Da, este (din nou!) Altceva si fata de eseurile citite, ca sa nu mai vorbesc despre proza, dar este o carte cu lipic, o carte pe care o citesti usor si care nu iti da voie sa nu zambesti. De ce sa nu-mi placa?

Seria cartilor Cartarescu a urmat cu Travesti si Baroane!. Aveam din nou in fata mea o carte de fictiune si o culegere cu articole din Jurnalul Naional. Va aveam iar in fata mea, prin intermediul cartilor dumneavoastra, in dubla ipostaza: de prozator si de jurnalist. Doar asa sa va pot citi, sa nu pot desprinde prozatorul de jurnalist? Asa se pare.

Recunosc ca doar foarte tarziu am fost curioasa sa aflu cate ceva despre poetul Mircea Cartarescu. Google mi-a fost de mare ajutor: m-a redirectionat catre http://romanianvoice.com/ unde am putut sa citesc cateva poezii scrise de dumneavoastra. Surprinzator, mi-au placut! Unele dintre ele mi-au placut asa de mult incat, de atata citit, am memorat fara sa vreau macar un vers: "dar eu mi-am aminitit de tine si, ca de obicei, am zambit/ e o reactie necontrolata." (Zambesc) Este atata viata si iubire in unele dintre poeziile dumneavoastra, incat mi-a fost imposibil sa nu ma indragostesc de ele!

Am citit articolul "Bucurestiul regasit" din Jurnalul National si m-am intristat. De fapt, m-ati intristat. Bucurestiul nu este asa rau precum il descrieti dumneavoastra! Mie... mie... mie imi este foarte drag! Si daca cineva este de vina pentru defectele sale, acestia suntem noi, oamenii care nu avem grija de el. Bucurestiul nu are nici o vina!

Acum, dupa ce v-am si certat, trebuie sa imi iau la revedere de la dumneavoastra. Sper ca in curand sa va reintalnesc in vreo carte (de preferat una de poezii, de data aceasta). Si sper ca, incetul cu incetul, sa ajung sa cunosc cu adevarat universul Cartarescu.

De unii autori m-am indragostit de la prima carte; de altii nici nu vreau sa mai aud, tot de la prima carte. Isabel Allende face parte din prima categorie. Chiar daca am citit doar doua carti scrise de aceasta, am simtit acea legatura minunata dintre sciitor-carte-cititor. M-am identificat cu personajele sale, mi-am imaginat peisajele descrise, am trait in cartile ei.

Cu Fiica norocului am pus pentru prima data piciorul in Chile; chiar daca Isabel s-a nascut in Lima (02.08.1942), dupa divortul parintilor sai, a parasit Peru-ul si s-a mutata cu mama sa in Chile. In 1962 s-a casatorit pentru prima data, cu Miguel Frias. In 1963 s-a nascut fiica ei, Paula, perioada dupa care a calatorit mult prin Europa. Dar in 1966 s-a reintors in Chile, iar cel de-al doilea copil, Nicolas, s-a nascut tot pe pamant chilian. A lucrat ca parte a unei comisii a Uniunii Europene, ca redactor (la revistele "Paula" si "Mampato"), de asemenea a lucrat si pentru televiziunea chiliana.

Debutul literar a constat in 2 povesti pentru copii, iar pana sa ajunga la forma care avea sa o consacre, romanul, a scrisa si piese de teatru. Cand se vorbeste despre Isabel Allende, toata lumea tine sa precizeze ca a fost nepoata presedintelui chilian, Salvador Allende. Acesta era verisor cu tatal ei, dar cum parintii ei au divortat cand ea era mica, relatiile cu faimosul sau unchi nu au fost dintre cele mai apropiate. Ba mai mult, dupa ce unchiul ei a fost inlaturat de la putere in 1973, Isabel Allende a fost nevoita sa ia calea exilului, stabilindu-se in Venezuela. Aici a lucrat pentru un ziar ("El Nacional") si ca profesoara intr-o scoala primara. In 1988 se casatoreste pentru a 2-a oara si se muta in America. Fiica ei moare in 1991, dar gaseste puterea sa treaca peste aceasta tragedie.

In 1981 scrie primul ei roman, Casa spiritelor, o poveste de familie scrisa in amintirea bunicului ei. Cu acest roman isi face adevaratul debut in literatura sud-americana. De-a lungul anilor a mai scris 14 romane si a ajuns sa fie una dintre cele mai apreciate scriitoare sud-americane.

Cartile ei te facineaza, te poarta intr-o lume indepartata, plina de traditii, caldura inabusitoare, povesti fantastice, oameni puternici si femei frumoase. Nu poti sa te desprinzi cu una cu doua din paginile scrise de ea. Dupa ce am terminat de citit cele 2 romane aveam impresia ca inca sunt in acea lume, ca inca sunt in pielea personajelor. Stilul ei este cat se poate de simplu, poate de aceea este si asa de atractiv. In anii care urmeaza vreau sa ii citesc toate cartile pentru ca este o povestitoare mult prea buna ca sa ma rezum doar la 2 carti.

Mai multe informatii despre ea, aflati aici.

Prima data cand am citit o carte scrisa de Terry Pratchett eram in clasa a 10-a si faceam pregatire pentru Cambridge, la Eco. Ma uitam prin mica biblioteca de la centru dupa o carte interesanta in limba engleza pentru ca doream sa imi imbunatatesc vocabularul, iar de clasici in engleza ma saturasem. Ceea ce mi-a atras atenta asupra cartii a fost copera ei viu colorata. Iar cand am vazut si dragonii de pe ea, am stiut ca aceea este cartea pe care o caut (treceam printr-o perioada in care eram dragonofila) - evident, cartea de care vorbesc este "Guards! Guards!". Am imprumutat cartea, am citit-o, mi-a placut foarte mult si de atunci a inceput obsesia Terry Pratchett si Discworld.

Din pacate, pentru mult timp, a trebuit sa ma rezum cu acea singura carte pentru ca in librarii de-abia au aparut cartile, traduceri nu exista, ce sa mai vorbesc sa le gasesti la biblioteci. Se pare ca Cel de Sus mi-a indeplinit dorinta si intr-o plimbare prin librarii am dat peste cartile lui Pratchett, in engleza! Cu inima bubuindu-mi in piept, am luat o carte la intamplare, am tinut-o in mana si am intors-o: 39 de lei. Tot entuziasmul meu a palit in fata pretului. Trecand peste aceasta prim deceptie am mers la biblioteca judeteana si spre nemarginita mea surprindere, la sectia Britannica, am descoperit o gramada de carti scrise de Terry Pratchett. Asta s-a intamplat acum cateva luni, iar de atunci am mai citit cateva carti si da, Terry Pratchett kicks ass! :)

Terry Pratchett este un scriitor britanic, nascut in 1948 in Beaconsfield. Prima lui povestire a aparut pe cand avea 13 ani, in revista scolii. Apoi a fost publicata intr-o revista de fantasy. Dupa ce a terminat scoala a fost angajat ca reporert la diferite ziare britanice, iar in 1987 a parasit definitiv acest domeniu, dedicandu-se exclusiv scrisului. In 1998 a primit titlul de Ofiter al Ordinului Marii Britanii pentru servicii aduse literaturii.

Si nu e de mirare. Vasta lui opra, denumita generic "Discworld" contine peste 34 de titluri. Stilul lui Pratchett este inegalabil. Imbina ironia cu umorul, critica la adresa societatii contemporane cu fantasticul. Nu se poate sa nu te indragostesti de cel putin una dintre cartile lui! La fel cum nu se poate sa te abtii sa razi la umorul lui fin, negru, molipsitor. Pentru cei neinitiati in minunata lume-disc care se odihneste pe spatele a 4 elefanti, care la randul lor stau pe carapacea uriasei testoase Great A'Tuin, le recomand cartea "Interesting times". Este pe departe preferata mea dintre cartile pe care le-am citit pana acum. Va asigur, va veti indragosti de stilul acestui minunat scriitor, iar simplitatea cartilor va va cuceri indata.