17.01.2007

"[...] but there, everything has its drawbacks, as the man said when his mother-in-law died, and they came down upon him for the funeral expenses."

Jerome K. Jerome - Three men in a boat 

Posted by ionuca at 23:45:59 | Permanent Link | Comments (1) |

15.01.2007

"M-am uitat la hârtia de deasupra, şi acolo era numele - PORTOCALA MECANICĂ - şi zic: "Ăsta chiar că e un titlu glupâi. Cine-a mai auzit vreodată de o portocală mecanică?"


"Dar, eu, eu, eu! Cum rămâne cu mine? Unde intru eu în joc? Ce sunt eu, doar un animal sau un câine? Şi asta i-a pornit pe toţi să gavarească zgomotos şi să-mi arunce tot felul de slove. Aşa că am strigat încă şi mai tare: Ce voi fi? Doar o portocală mecanică?"

Anthony Burgess - Portocala mecanică 

Posted by ionuca at 19:58:24 | Permanent Link | Comments (1) |

11.01.2007

"Nu vreau sa spun ca mi-ar displacea sa fiu bogata si celebra. Asta am de gand si, intr-o buna zi, am s-o si fac; desi, atunci cand are sa se intample, as dori sa-mi pot pastra personalitatea. As dori sa raman aceeasi cand o sa ma scol intr-o frumoasa dimineata si o sa-mi iau micul dejun la Tiffany."

Truman Capote - Mic dejun la Tiffany

Posted by ionuca at 20:12:45 | Permanent Link | Comments (2) |

04.01.2007

M-am indragostit de...

 

... Baiuteii lui Filip si Matei Florian. Sunt doar la jumatatea cartii, dar imi place la nebunie!!! A trecut ceva timp de cand am ras asa de bine, de cand m-am simtit iar in pielea unor personaje, de cand mi-a placut o carte asa mult. Nu vreau sa se termine, dar nici nu pot sa o las din mana [decat atunci cand imi aduc aminte ca urmeaza sesiunea si ca macar acum sa invat si eu ceva daca in timpul semestrului am facut altceva :( ]. Ce mai, este o carte minunata!

 

"Bunaoara, unul din lucrurile care intra in categoria asta ar fi parul meu, pe el chiar ca l-a mancat gaia, din bretonul care-mi atingea sprancenele prin clasele primare (asa cum era el, lins si stupid, moale si bleg), din chica stransa la spate in coada de randunica, rasfranta peste gulerul camasii, din perciunii lungi care-mi mascau urechile clapauge, dar imi ascuteau si mai rau barbia, in fine, din toate podoabele astea capilare care in fond nu erau cine stie ce, dar erau, a rasarit o chelie pe cinste, nu genul O. Paler, dar nici departe."

"Ciocatii negri, care erau altceva decat ciocatele (intrucat erau pantofi si nu cizme, pentru ca au fost ai mei, si nu ai altuia, fiindca mi-e tare dor de ei, si nu-mi sunt indiferenti), putrezesc cine stie pe unde [...] Nu va e mila? Mie imi e. Mi-i cumparase tata de pe Lipscani intr-o duminica dimineata, atunci cand magazinele pareau a fi deschise anume pentru santieristi, ca sa poata si ei sa fie folositori familiilor, macar aratandu-se draguti si cu bani daca tot lipseau intreaga saptamana de-acasa. Au costat 330 de lei, va spun precis, iar tata n-a avut retineri din cauza pretului, ci din pricina liniei lor impetuoase, de salupa aflata in mars, mi-a pus palma pe frunte sa verifice daca nu cumva am febra, m-a intrebat de patru ori, ca si cum nu-mi auzea raspunsul si rugamintile, daca sunt singur ca nu-mi place alt model, era mirat in orice caz, foarte mirat, incerca sa-mi explice ca sunt incaltari de papitoi, intelegea incet, incet cum e cu trecerea din copilaroe in adolescenta, dar nu banuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact patofi  ca aia si nici nu-si imagina ce insemnau ciocatii pentru Nicoleta."

"Focul arata altfel in intuneric, capata viata si-si bate joc de tine, daca ar fi fost si Radu cu noi, ar fi spus >, dar nu era, eram doar noi si un foc care ameninta sa imbratiseze niste copaci desfrunziti, apoi, vedea el mai incolo - preria, blocurile, strada - un foc pe care nu-l puteai stinge nici cu patru pute caznindu-se sa faca pipi, daramite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci ca-i place de minune sa i se faca vant cu cartoanele, ca nici prin cap nu-i trecea sa moara, ci ca, ba din contra, se umfla si mai tare, ca un Bau-Bau grasun, si ii scoate pe toti tatii din jur, din case, din papuci, din pepeni."

 

 

Posted by ionuca at 17:30:44 | Permanent Link | Comments (5) |

24.12.2006

 

"He doesn't look a bad king," said Mort. "Why would anyone want to kill him?"

SEE THE MAN NEXT TO HIM? WITH THE LITTLE MOUSTACHE AND THE GRIN LIKE A LIZARD? Deart pointed with his scythe.

"Yes?"

HIS COUSIN, THE DUKE OF STO HELIT. NOT THE NICEST OF PEOPLE, said Death. A HANDY MAN WITH A BOTTLE OF POISON. FIFTH IN LINE TO THE THRONE LAST YEAR, NOW SECOND IN LINE. BIT OF A SOCIAL CLIMBER, YOU MIGHT SAY.


"Oh," he [King Olerve] said, "I didn't expect to see you so soon."

YOUR MAJESTY, said Death, FEW DO.   

(Mort by Terry Practhett)

Posted by ionuca at 16:37:10 | Permanent Link | Comments (0) |

Despre iubire si moarte

 

"Omul artist, si inca din timpurile lui Orfeu, omul poet au gasit putine lucruri care sa-i preocupe la fel de staruitor ca iubirea. Caci, dupa cum bine stim, poetii nu scru despre lucruri de care au habar, ci despre lucruri de care nu au habar, iar asta din motive de care n-au habar, dar de care vor, cu orice pret si in fiece amanunt, sa aiba."

"Iubirea, spunea Socrate in Phaidros , e un delir, a fi indragostit e o boala, o nebunie. Dar, adauga el, nu un delir nefast, ci, dimpotriva, cel mai placut delir din cate exista."

"[...] in iubire si in cei indragostiti ce manifesta o doza considerabila de prostie. In acest context, recomand oricui sa-si citeasca propriile scrisori de amor la o disanta temporala de douazeci, treizeci de ani. La vederea amestecului haotic de sminteala, orgoliu, impertinenta si orbire din ele, orcine va simti urcandu-i in obraji un val de roseata: continutul e banal, stilul penibil. Pentru cei mai multi va fi pur si simplu de neinteles cum a fost vreodata capabil un om de o inteligenta medie sa simta, sa gandeasca si sa noteze asemenea nerozii. Cu un dram de  bunavointa, le-am putea considera copilarii demne de mila sau, in cel mai bun caz, poate le-am gasi emotionante. Si totusi, pare mai potrivit sa vorbim despre prostirea temporara a omului prin iubire."- ma inscriu in categoria celor pe care iubirea ii face sa-si piarda simtul ratiunii

Despre iubire si moarte este o carte destul de slabuta, parerea mea. Nu am gasit-o profunda deloc, am citit-o in vreo 2h si nu am aflat multe lucruri pe care sa le fi stiut deja. La fel ca si Despre farmecul lucrurilor plictisitoare de Alain de Botton este o carte de citit pe tren, intre o privirea aruncata pe geam, un cascat, o gura de Cola si o discutie cu vecinii de compartiment.

Posted by ionuca at 14:28:52 | Permanent Link | Comments (0) |

03.12.2006

 

- Zeus, stapan al cerului, regele furtunii, el care strange norii.

- Un batran desfranat.

- Sotia lui, Hera, protectoarea sfintei cununii.

- Ultima data cand am vazut-o isi batea servitorii, fiindca Zeus nu mai petrecuse de un an nici o noapte in patul ei. [...]

- Poseidon, stapanul marii cu coamele inspumate.

- Un biet matelor batran si ramolit. Barba lui miroase a peste mort. Si-si vopseste parul, albastru inchis. Are un sertar plin de poze pornografice africane. Mama lui era negresa. [...]

- Stralucitul Apollo! anunta el, cel care calauzeste soarele si vede totul; oracolele lui de la Delfi randuiesc viata noastra politica si mintea lui, extrem de agera ne face sa ajungem la arta si la legi.

- Pedantul ala? Un pedant ipocrit, care nu vorbeste decat despre el. Mi-e greata sa vad cat e de increzut, si pe deasupra mai e si analfabet. [...]

- Si Artemis, sora lui geamana? Frumoasa care vaneaza, iubita pana si de prada pe care o ucide.

- As! Nu nimereste niciodata nimic. De-asta e iubita. Chicoteste pe infundate prin padure ca un card de studente de anul intai de la Vassar, a caror asa-zisa feciorie nu este nici un doctor din Arcadia care s-o... [...]

- Stiu la ce ta gandesti. Ca nici eu nu fac mai multe parale ca ceilalti. Tu cum m-ai caracteriza, nobile Chiron? Drept o nimfomana, o obsedata! Sau mai pe sleau: drept curva din nascare!

(John Updike - Centaurul)

Posted by ionuca at 18:47:41 | Permanent Link | Comments (0) |

09.11.2006

"Atunci a luat cuvantul Shenaz. Shenaz sedea in afara cercului. Pana atunci nu rostise niciun cuvant. Dupa casatorie, Shenaz plecase la oras, dar sotul ei o parasise acolo. Atunci Shenaz devenise dansatoare, o jatra. Iar cand se intorsese in sat fusese nevoita sa traiasca vanzand singurul lucru pe care il avea de vanzare. De aceea sedea in afara cercului. Acum insa, lua cuvantul: <> Toata lumea se intoarse spre ea, dar ea, desi obligata sa priveasca in jos, era hotarata sa se faca inteleasa. <Barbatul poate trai fara sex. Poate trai si asa, dar nu poate in veci suporta gandul de-a nu avea parte de sex. Asta e propunerea mea.>> In acest fel, femeile din satul meu au obtinut o fantana noua." [Brick Lane de Monica Ali]

E de tinut minte :D Nu stii niciodata cand ai nevoie de o pereche de cercei, o haina de blana, o masina...

Posted by ionuca at 01:20:11 | Permanent Link | Comments (0) |

07.11.2006

" When you are young so many things are difficult to believe, and yet the dullest people will tell you that they are true - such things, for instance, as that the earth goes round the sun, and that is not flat but round. But the things that seem really likely, like fairy tales and magic, ar, so say the grown-ups, not true at all. Yet they are so easy to believe, especially when you see them happening. And, as I am always telling you, the most wonderful things happen to all sorts of people, only you never hear about them because the people think that no one will believe their stories, and so they don't tell them to anyone except me. And they tell me, because they know that I can believe anything. "

The Enchanted Castle by E. Nesbit 

Posted by ionuca at 20:26:30 | Permanent Link | Comments (0) |

S.F.

 

S.F.-ul nu m-a atras niciodata. Nave spatiale, colonii pe alte planete, martieni, gauri negre - toate acestea sunt simple cuvinte, nu ma atrag, nu imi starnesc curiozitatea. Ba mai mult, imi sunt cat se poate de straine. Sa citesc o carte in care se vorbeste despre viata in spatiu si pe alte planete, ar fi un chin prea mare pentru mine. Stiu ca literatura S.F. nu se rezuma doar la ce am spus mai sus, dar este de ajuns sa aud acele initiale ca sa refuz politicos cartea care mi se ofera.

Dar, constransa de anumite imprejurari, am citit Jocul lui Ender. Si mi-a placut. Chiar foarte mult. Poate si din cauza ca actiunea se baza in mare parte pe copilul Ender si totul era prezentat, ca sa vezi, ca intr-un joc. Apoi am mai citit o povestioara scrisa de Asimov, dar aceasta nu mi-a placut. Si cam aceasta este experienta mea S.F.-istica pana in prezent.

Doar ca zilele astea m-am apucat sa citesc si Omul ilustrat de Ray Bradbury. Din cele 18 povestiri, in cartea editata cu ocazia campaniei Parte de Carte a ziarului Cotidianul, au fost publicate doar 8 povestiri. Ei bine, le-am citit. Partea cea mai ciudata e ca nu pot sa-mi dau seama daca mi-au placut sau nu. Sa incerc sa ma exprim mai clar. Subiectele tratate [nave spatiale, Cosmos, tot tacamul] nu mi-ai placut. Pentru cineva ca mine, care inca nu poate sa priceapa cum functioneaza Internetul, careia nu ii vine sa creada ca o piesa care se afla la Maria pe calculator [in Cluj] ajunge pe calculatorul meu [in Bucuresti] in cateva secunde, fara sa avem un cablu direct, toata discutia asta despre tehnologia viitorului ma depaseste. Dar, lasand la o parte scheletul pe care au fost construite povestirile, ceea ce mi-a placut mult la ele a fost materialul cu care au fost acoperite. Bradbury se pricepe la recreat atmosfere apasatoare, cat se poate de reale - Ploaia nesfarsita, precum si la modul in care reda anumite stari sufletesti, cum recompune umanul intr-un mediu nou, nefamilial - Caleidoscopul, Celalat e de vina, Baloanele de foc.

Cu ocazia aceasta am mai adauga o carte la lista de TBR [to be read], iar aceasta este Fahrenheit 451. Nu ma astept sa fie o carte de care sa ma indragostesc, dar ma astept sa-mi mai imbuneze cat de cat parerea despre literatura S.F. :)

Iar acum, 2 citate din Baloanele de foc:

"- Parinte Peregrine, nu poti sa fi niciodata serios?

  - Nu, atata timp cat nu e si Dumnezeu. Te rog, nu mai parea atat de socat! Dumnezeu nu este serios. De fapt, e cam greu sa stim exact ce altceva este El in afara de iubire. Si iubirea e legata de umor, nu-i asa? Pentru ca nu poti sa iubesti pe altcineva decat daca il tolerezi, nu-i asa? Si nu poti tolera pe cineva in permanenta decat daca razi de el. Nu-i adevarat? Si bineinteles ca noi suntem niste mici animale ridicole balacindu-ne intr-o troaca, iar Dumnezeu trebuie sa ne iubeasca si mai mult pentru ca apelam la umorul Lui.

  - Nu m-am gandit niciodata la Dumnezeu ca la cineva plind de umor, zise Parintele Stone.

  - Creatorul ornitorincului, al camilei, al strutului, al omului? Hai, sa fim seriosi! rase Parintele Peregrine."

 

"Parintele Stone se apuca sa aprinda un foc, uitandu-se cu manie la vreascurile pe care le tinea in mana, inecandu-se cu fum gros:

  - Am sa cladesc si eu un schit pentru boboci de gasca, o manastire pentru porci sfinti si am sa construiesc o absida intr-un microscop pentru ca parameciul sa participe la slujbe religioase si sa-si spuna rugaciunile cu cilii.

  - Parinte Stone!"

Posted by ionuca at 13:24:13 | Permanent Link | Comments (7) |
1 2