Rainbow books

Dilemateca, numarul 3. Mereu astept cu nerabdare aparitia revistei si mereu dispare in mod miraculos de la chioscurile de ziare, chiar inainte sa ajung eu acolo. De data aceasta nu am vrut sa mai risc nimic (desi am mers totusi sa intreb, iar la primul chiosc mi s-a spus ca nu au primit inca, pe cand la al doilea la care am intrebat am fost intampinata cu: "Ah, domnisoara, dar a trecut demult!") asa ca l-am rugat pe Cornel sa mi-o cumpere din Cluj. Am fost asa de bucuroasa cand am fost a doua zi la mama la serviciu ca sa-mi ridic pretiosul colet. Frunarind revista, primele lucruri pe care le-am remarcat au fost: numarul mai mare de poze fata de nr2 al revistei, un interviu cu Radu Paraschivescu si sectiunea 3,14TECA.

Am fost surpinsa sa citesc ca Aracataca, locul de nastere al lui Gabriel Garcia Marquez nu se va numi Aracataca-Macondo, pentru ca locuitorii oraselului s-au dovedit reticenti la aceasta schimbare. Mi-a placut mult articolul "Literatura de consum, literatura de vacanta" si mi-am dat astfel seama ca eu nu m-am gandit niciodata daca cartile pe care le citesc pot fi considerate "carti bune" sau doar carti de consum, de vacanta. Evident, toata lumea considera "clasicii" ca fiind baza unei culturi literare adecvate, dar pe langa ei exista atatia scriitori contemporani pe care nu pot, nu stiu sa ii clasez, nu stiu daca sa-i citesc sau nu. Asa ca voi proceda ca si pana acum: de fiecare data cand voi intra intr-o librarie si voi avea bani sa-mi cumpar carti, fie voi alege o carte a unui autor despre care am auzit, fie o carte pe care am citit-o si nu o am in biblioteca persoanala, fie voi alege a intamplare o carte, voi citi scurtele comentarii si ma voi hotari in cele din urma daca sa o cumpar sau nu. Supriza o descopar acasa, in timp ce citesc cartea. :)

La sectiunea "Editorii va recomanda pentru vacanta" nu am avut nimic de obiectat in ceea ce priveste recomandarile primilor 3 editori (Ioana Parvulescu, Bogdan Alexandru Stanescu si Livia Szasz), dar cand am ajuns la Viviana Musa, nu am putut sa nu ridic o spranceana in sus, in semn de dezaprobare. Cartile propuse fac parte din colectia "Eroscop" a editurii "Trei". Cele 5 carti se invart, evident, toate in jurul aceleasi teme: sexul. Ce poate fi mai relaxant, mai placut decat o carte care nu iti da batai de cap, care nu se ocupa de probleme existentiale, ba mai mult te face sa rosesti din cand in cand si sa-ti imaginezi tot felul de chestii care mai de care ma neortodoxe. Topul facut de aceasta editoare nu cred ca are alt public-tinta decat copii aflati la pubertate, adolescenti frustrati sexual. Nu inteleg genul asta de literatura - literatura erotica. Pentru mine e ceva lipsit de sens, vulgar si care nu poate sa fie gustat decat de cineva pentru care lectura nu reprezinta cultura, ci prilej de fantezii sexuale. "Insemnarile de taina ale lui A.S.Puskin. 1836-1837" se inscrie in aceeasi categorie, cartea facand elogiul "pasaricii". Ma tot intreb ce om normal isi pierde timpul cu asa ceva?

De la un paragraf revoltat, trec la unul linistit. "Locuri de citit" are ca tema metroul. Si aici se citeste, de la ziare la carti, si aici intalnim oameni care au "microbul cititului" si care nu pot lasa din mana o carte buna. Si eu am vazut oameni citind pe metrou si de fiecare data zambeam involuntar. "Da, asa voi fi si eu: cu cartile mereu dupa mine."

Nu stiam ca Radu Paraschivescu este traducator de meserie. Cu ocazia aceasta am aflat cam se inseamna sa fii traducator; sunt convinsa ca este o meserie care o sa-mi placa, indiferent de partea financiara. Sa iti vezi numele pe o carte este intr-adevar ceva, dar, cum spunea si domul Paraschivescu, nu asta inseamna sa fii traducator. Ma gandesc la cate carti bune exista in lume si care nu sunt accesibile cititorilor romani pentru ca inca nu au fost traduse; mi-ar placea ca o mic parte din acele carti sa ajunga si in librariile din tara, iar eu sa fiu cea care le-a tradus: de la cititor, cu mult drag, pentru cititori.

Reportajul despre starea bibliotecilor de cartier nu m-a miscat pentru ca inca nu traiesc in Bucuresti ca sa fiu afectata direct de toate neregulile semnalte aici. La fel s-a intamplat si cu "seminarul despre presocratici din 1949" al lui Alexandru Dragomir. Pot sa apreciez faptul ca unii oameni nu s-au lasat manipulati de doctrina comunista, ca nu au renuntat la adevaratele valori, dar nu pot sa inteleg cu adevarat ce i-a determinat sa actioneze asa si nu in alt mod, ce i-a facut sa mearga mai departe cu capul sus. In anul 2006, cand nimeni nu ne ameninta, cand libertatea si democratia sunt cuvinte aflate pe buzele tuturor, imi este greu sa imi imaginez cum stateau lucrurile cu 57 de ani in urma.

In schimb, fragmentele din "Aventurile unor romani in strainatate" de Sorin Stoica mi-au placut foarte mult. Limbajul colcvial, micile injuraturi care condimentau textul, descrierile sunt de-a dreptul savuroase. Pentru ca sunt adepta unei exprimari cat mai libere, mai lejere, pentru ca imi place sa ii citesc pe scriitorii contemporani tocmai pentru ca simt ca doar astfel pot sa ma identific pe deplin cu personajele pe care le descriu, pot sa imi imaginez cu acuratete locurile despre care vorbesc, articolul lui Sorin Stoica a fost, pentru mine, cel mai bun din acest numar al revistei.

Un singur lucru a lipsit din tot numaru: "surpiza" care a insotit primele 2 numere. :)