Ignatius J. Reilly - un geniu nerecunoscut
Conjuratia imbecililor/ John Kennedy Toole; trad. de Lidia Ionescu; cuvant inainte de Walter Percy; Iasi; Polirom, 2005; pret 28.50 RON, libraria Humanitas din Fundul Curtii, Bucuresti
Ca de obicei, primul lucrul pe care l-am citit a fost scurta biografie de la inceputul cartii. Astfel, am aflat ca autorul cartii, un profesor universitar din America, a fost profund dezamagit cand manuscrisului sau i s-a refuzat "dreptul la viata", iar J.K.Toole (1937 -1969), dupa ce a trait o viata intreaga in umbra unei mame tiranice, si-a gasit refugiul in alcool, totul culminand cu sinuciderea sa. Ironia sortii face ca tocmai mama lui sa fie cea care reuseste in cele din urma sa-i publice cartea; ba mai mult, cartea primeste in 1981 Premiul Pulitzer. Pacat ca autorul nu a avut puterea sa treaca peste acel prim esec ca mai apoi sa se bucure pe deplin de reusita operei sale. Sau cine stie, daca nu ar fi fost acest incident strans legat de istoria cartii, poate ca nu s-ar fi ajuns aici...
Al doilea lucru pe care l-am observat a fost ca pe intreg parcursul lecturarii cartii am avut impresia ca nu citesc o carte, ci un scenariu de film. Daca ar fi sa regizeze cineva un film bazat pe aceasta carte, cred ca ar iesi un film grozav!
Ignatius J. Reilly este, in conceptia mea, un J.K.Toole mai grotesc. Posesor al unui corp care ar face invidios un luptator, al unei mustati negre si stufoase si al unei sepci verde de vanatoare de care nu se desparte niciodata, Ignatius la cei 30 si ceva de ani pe care ii are locuieste inca cu mama sa. De slujba nici nu poate fi vorba, iar conceptia lui despre viata lasa masca pe oricine. Mai mult, se vrea un aparator al bunul gust si al decentei, dar simpla lui infatisare este opusul valorilor pe care le apara. De asemenea, are probleme cu valva, iar intreaga carte este presarata cu ragaituri monstruoase, eliberate tocmai in cele mai nepotrivite momente. Menajat de batrana lui mama, Ignatius isi petrece intreaga zi urmarind filme la cinematograf si astfel studiind moravurile decazute ale societatii in care traieste sau scriind adevarate manifeste de rasturnare a ordinii actuale a lumnii pe blocknotes pe care apoi le baga sub saltea.
Toate necazurile lor incep cand doamna Reilly are un mic accident de masina si trebuie sa plateasca despagubirile aferente. Ignatius este astfel nevoit sa-si gaseasca o slujba. Rand pe rand intra in scena celelate personaje ale cartii: un batran obsedat de gandul ca in jurul lui sunt doar "cumunis'", Angelo - politistul ghinionist si matusa sa, negrul Jones, patroana unui club, Darleen cea care doreste sa devina dansatoare exotica, domnul Levy, patronul firmei Levy Pants unde este angajat - nu pentru mult timp Ignatius, domnul Clyde al doilea angajator al lui Ignatius si Myrna Minkoff fosta iubita din facultate a personajului principal. Ca in orice comedie, lucrurile evolueaza treptat si imprevizibil, ca in final totul sa se linisteasca.
O asociere mai putin obisnuita mi se pare ca exista, nu atat intre autor si personajul principal, ci intre Ignatius si George Constanza din serialul "Seinfeld". La fel ca si Ignatius, George locuieste cu parintii, este un pierde-vara, nu cunoaste verbul "a munci" si in plus are impresia ca toti comploteaza impotriva lui. Din aceasta privinta, citatul ales pentru a marca inceputul cartii este cat se poate de sugestiv: "Daca apare pe lume vreun geniu adevarat, il vei cunoaste sigur dupa acest semn, si anume toti imbecilii se vor uni intr-o conjuratie impotriva lui" - Jonathan Swift.
Partea care mi-a placut cel mai mult din carte a fost o "cugetare" de-a lui Ignatius cu privire la cum ar conduce homosexualii lumea: "Desigur ca nici unul dintre pederastii de la putere nu va avea destul simt practic inca sa stie ceva despre diversele inventii, cum ar fi bombele; aceste arme nuclearea vor rugini parasite undeva in beciurile lor. Din cand in cand, Seful Marelui Stat-Major, Presedintele si asa mai departe, imbracati in paiete si pene, vor da receptii si baluri pentru conducatorii tuturor celorlalte tari. Conflictele de orice fel vor fi cu usurinta aplanate in toaletele pentru barbati de la sediul redecorat al Natiunilor Unite. Baletele, comediile muzicale de pe Broadway si alte asemenea amuzamente vor inflori peste tot si vor face poporul mai fericit decat oricare dintre declaratiile sumbre, ostile si fasciste ale fostilor conducatori. Preluarea puterii in mainile lor va fi, intr-un anumit sens, numai o parte din miscarea mondiala pentru inlesniri, dreptate si egalitate pentru toti. [...] Acesti degenerati in loc sa dea semnalul prabusirii unei societati, cum s-a intamplat candva, vor da semnalul pacii pentru o lume macinata de necazuri." Intr-adevar, ar fi foarte interesant de pus in practica o asemenea Weltpolitik.
Desi cartea a fost descrisa ca "una dintre cele mai amuzante carti scrise vreodata" sau "o capodopera comica", in afara de cateva zambete razlete, cartea asta nu mi-a smuls nici macar o tentativa de ras. Actiunea este dinamica si de cateva ori chiar m-am intrabat ‘dar Ignatius asta nu are de gand sa se opreasca ?!', dar nici vorba de ras. Cine stie, poate cartea are un umor mult prea fin pentru simturile mele. Ca si o concluzie, nu imi pare deloc rau ca mi-am luat cartea, iar Ignatius J. reilly este unul dintre cele mai ciudate si interesante personaje intalnite pana acum. Sigur nu-l voi uita!
