Mama, daca citesti asta, sa stii ca nu mi-am luat carti cu banii pe care i-am scos de pe card! 
Friday, January 19, 2007
Horrorshow!
A NU se citi de catre cei de pe Bookaholics!!!
Editura Humanitas, colectia Raftul Denisei
“Nu cunosc nici un alt autor care sa fi reconstruit limbajul asa cum o face Anthony Burgess in Portocala mecanica.” (W.S. Burroughs)
La inceput nu stiam cum trebuie sa reactionez in fata acestei carti. Recunosc, nu a fost o carte care sa ma prinda inca de la primele pagini. Are multe cuvinte inventate de catre autor, naratorul si personajul principal - Alex, mi se parea un ingamfat, ”gaska” sa mi se parea o adunatura de brute.
3 capitole, 3 etape din viata lui Alex. Actiunea este plasata intr-o lume distopica in care nu mai exista lege si legi, iar o simpla iesire noaptea in oras te poate costa viata. Alex si “gaska” au distractiile lor: noapte de noapte se amuza violand, furand si batand oameni. Si nu e nimeni care sa-i opreasca. Asta pana cand, intr-o noapte, Alex omoara o batrana si este prins de politie.
La 15 ani Al Vostru Umil Povestitor [Alex] ajunge la inchisoare. Capitolul 2 se axeaza pe aceasta perioada si in special pe noul program introdus de “Ministrul de Inferne sau de Interne” cu privire la reabilitarea criminalilor. Programul Ludovico, bazandu-se intr-un fel pe cercetarile despre reflexie ale lui Ivan Pavlov, consta in vizualizarea fortata de catre subiect a unor proiectii infatisand diverse crime, omoruri, executii din timpul razboiului, toate acestea in timp ce subiectul se afla sub influenta unui drog care ii provoca o stare de rau. Dupa doua saptamani de asemenea “sedinte de terapie”, micul Alex nu mai este in stare nici sa omoare o musca. Doar gandul de a produce suferinta unei fiinte vii il face sa se simta rau. Alex este astfel vindecat si gata sa fie lasat in libertate.
Incununat de succes, acest experiment lasa loc unei singure intrebari, foarte bine subliniate de preotul inchisorii: cat este de corect din punct de vedere etic un asemenea tratament? Daca omul de la natura este liber sa aleaga, iar prin programul Ludovico statul a anulat pornirea criminala a lui Alex si l-a transformat cu forta intr-un cetatean cat se poate de pasnic, inseamna ca Alex nu mai are posibilitatea de a alege, inseamna ca nu mai este om.
Nu, nu o sa va spun ce se intampla in partea a III-a cartii, decat ca am fost putin dezamagita de final. In schimb m-a intrigat titlul cartii, asa ca am cautat pe wikipedia o posibila explicatie. Astfel am aflat ca o “portocala mecanica” este o persoana care poate fie sa faca doar bine, fie sa faca doar rau; cu alte cuvinte, in aparenta este un organism viu, normal, in esenta este un mecanism care poate fi folosit doar intr-un din cele doua scopuri: a face bine sau a face rau. O portocala mecanica nu cunoaste ce este aceea vointa, posibilitatea de a alege.
Cartea m-a facut de multe ori sa-mi vina sa inchid ochii si sa nu mai citesc despre crimele si violurile pe care le descrie. Ba chiar m-a facut sa-mi fie si mie rau odata cu Alex, care era supus programului de reabilitare. Dintr-un punct de vedere, cartea si-a atins scopul: mi-a demonstrat ca orice forma de violenta trebuie blamata. Din alt punct de vedere, nu a reusit sa ma faca sa-l simpatizez pe Alex. Nici macar faptul ca era ascultator de muzica clasica si in special de Beethoven nu l-au putut face sa creasca in ochii mei
Rating: ****
