Rainbow books

Casa spiritelor este prima carte scrisa de Isabel Allende, iar pentru un debut literar este o carte exceptionala.

Numeroasa familie Del Valle din San Sebastian are parte si de membrii mai aparte: frumoasa Rosa, cea cu parul verde si gratie marina si mezina Clara, clarvazatoarea. Clara prevestea inca de mica cutremure, stia sa interpreteze vise si sa prevesteasca viitorul. Dar din ziua in care a prezis moarte Rosei s-a inchis intr-o mutenie completa, timp de 9 ani. Moartea accidentala a Rosei a ingrozit familia Del Valle si pe logodnicul acesteia, Esteban Trueba. Acesta se intoarce de la mina pe care o exploata si se hotaraste sa puna pe picioare proprietatea familie sale. Prin multa muna, in cativa ani de zile, Las Tres Marias a devenit una dintre cele mai bogate domenii din zona.

Atentia si grija intregii familii Del Valle s-a indreptat spre singura fiica ramasa in viata, Clara. Aceasta  "a trecut de copilarie si a intrat in tinerete intre peretii casei, intr-o lume plina de povesti uimitoare si taceri calme, unde in timpul nu se masura cu ceasuri si nici cu calendare, si unde obiectele aveau o viata proprie, fantomele se asezau la masa si vorbeau cu oamenii, trecutul si viitorul faceau parte din acelasi lucru, iar realitatea prezenta era un caleidoscop de oglinzi amestecate, in care se putea intampla orice."  Clara renunta la mutenia ei voita doar ca sa-si anunte familia ca se va marita in curand. Viitorul ei sot este fostul logodnicul al Rosei, Esteban.

Dupa ce se casatoresc, Esteban construieste pentru el si sotia lui o casa mare, casa care va fi cunoscuta de-a lungul povestii ca "casa de pe colt". Clara va naste 3 copii: pe Blanca, James si Nicolas. Desi este o poveste de familie, in Casa spriritelor, destinele personajelor feminine sunt cele care conteaza cu adevarat. Astfel, evolutia Clarei este incetul cu incetul inlocuita cu evolutia Blancai. Aceasta traieste o frumoasa poveste de dragoste cu Pedro Garcia al Treilea, fiul administratorului de la Las Tres Marias. Cei doi stiu de imposibilitatea de a avea o relatie normala, acceptata de parinti si societatea, asa ca dragostea lor se consuma in toiul noptii, langa rau. Cand Esteban afla de relatia aceasta si de faptul ca Blanca este insarcinata, il alunga pe Pedro de pe mosie si o obliga pe Blanca sa se casatoreasca cu un francez. Dupa ce descopera adevarata natura a sotului ei, Blanca se intoarce in casa de pe colt si aici o naste pe Alba. Alba va creste inconjurata si ea de spirite, prietenele ciudate ale bunicii ei, influenta unchilor si iubirea bunicului. Alba se va indragosti si ea de barbatul nepotrivit, Miguel, un comunist convins.

Dupa moarte Clarei, casa de pe colt incepe sa se deterioreze, relatiile celor din familie se strica, nimic nu mai este ca inainte. Tot in aceasta perioada, tara trece printr-o criza, comunistii castigand alegerile si venind la putere. Interventia armata ii indeparteaza si astfel se instaureaza o dictatura. Familia Trueba este destramata: Nicolas este trimis de cativa ani intr-o tara straina pentru a nu-si face tatal ajuns senator de rusine, James este ucis, Blanca pleaca cu Pedro in strainatate iar Alba este si ea luata prizoniera de noul regim. Doar interventia batranului senator o aduce pe Alba din nou acasa. Astfel, dupa moartea bunicului ei, si in asteptarea lui Miguel si a fetitei pe care o poarta in pantece, aceasta continua sa scrie povestea familie ei, continuand de unde s-a oprit bunica ei. Saga familiei Trueba continua.

Un lucru care mi-a placut deosebit de mult la aceasta carte a fost modul in care naratorul omniscient, omniprezent se imbina cu naratorul personaj. Intr-o singura pagina puteai sa dai peste schimbari frecvente de la un narator la celalalt. Este ceva ce nu am mai intalnit pana acum, dar care mi-a placut in mod deosebit.

In schimb, ceea ce nu imi place la Isabel Allende este felul in care anunta anumite evenimente care se vor intampla pe parcursul cartii. De exemplu, atunci cand vobeste despre mutenia voita a Clarei, ne dezvalui si momentul in care aceasta va vorbi din nou; la fel se intampla de multe alte ori in carte. Aceasta anticipatie strica putin din magia povestirii.

Inca ma simt alaturi de personaje, uitandu-ma peste umarul Albei in timp ce scrie in "caietel de povestit viata", vad spiritul Clarei umbland prin casa, ma gandesc la linistea pe care o are Blanca in exil cu cel pe care l-a iubit de cand era inca o copila. Casa spritelor este intr-adevar o poveste captivanta, magica, care te face sa uiti de realitatea imediata si sa fii trup si suflet alaturi de ciudata familie Trueba.

Ps. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut mai mult Fiica norocului. A fost prima carte pe care am citit-o de Isabel Allende si poate ca exista totusi acel ceva al primei lecturi.

Haruki Murakami este primul scriitor japonez pe care-l citesc. Este unul dintre scriitori de "pe val" la ora actuala, dar trebuia sa-i fac pe plac lui Cata si sa citesc cartea aceasta. Nu pot sa spun nici ca am fost dezamagita, nici ca nu voi mai citit alta carte de Murakami, dar cred ca nu cu aceasta cartea trebuia sa incep.

In Tokio-ul secolului XX, o organizatie numita Sistemul face anumite experiente pe oameni, ajungand sa separe "miezul constiintei" de cealalata parte a creierului. Computadorii, oameni foarte destepti, sunt apoi folositi pentru a executa niste calcule matematice extrem de complexe numite Permutari.

Eroul principal este si el un Computador, mai mult este in stare si de Permutari. El traieste in "tara aspra a minunilor", in Tokio, dar datorita operatiei pe care a suferit-o, constiinta sa a creat o alta lume numita "la capatul lumii". Cele doua planuri alterneaza de la un capitol la celalalt, iar daca la inceput ai impresia ca sunt doua povesti, spuse de doi naratori diferiti, pe masura ce numarul paginilor citite creste, dai peste anumite indicii care sugereaza ca este vorba de un singur narator.

Computadorul nostru este chemat de un Profesor excentric in laboratorul lui subteran ca sa-l ajute la niste Permutari complicate. Computadorul intra fara sa-si dea seama direct in mijlocul unui razboi informational intre Profesor, Sistem si Simbolatori, organizatia rivala. Mai mult, profesorul ii face un cadou un craniu cat se poate de ciudat, care mai tarziu afla ca a apartinut unui unicorn. Intors in apartamentul sau incepe sa lucreze la Permutari, iar dupa ce termina depoziteaza cifrele obtinute si craniul intr-un loc sigur. Nu peste mult timp doi necunoscuti dau buzna peste el in apartament, devasteaza totul, ii fac o taietura sub burta, dupa care pleaca. Intre timp, il suna nepoata Profesorului si ii cere sa vina degraba la laborator. Incepe astfel o calatorie prin subteranele Tokio-ului, pe taramul Intunegrilor, aventura din care scapa cu bine datorita nepoatei profesorului. Se pare ca laboratorul profesorului a fost si el devastat, iar acesta s-a refugiat intr-un loc stiut doar de el si de nepoata lui, undeva sub pamant. De la Profesor afla de experientele efectuate pe el si pe alti Computadori si de asemenea afla ca mai are doare 48 de ore de trait. Profesorul ii explica de "captul lumii", lumea utopica creata de constiinta lui in care acesta se retrage incetul cu incetul, urmand sa fie prins pe vecie in propria sa creatie. Computadorul primeste vestea cu mult calm si chiar il iarta pe Profesor pentru ceea ce i-a facut. Hotaraste sa-si petreca ultimele 2 zile ascultand muzica, iesind la o cina romantica cu bibliotecara cu care se imprietenise si colindand prin parcuri.

In celalalt plan, cel proiectat de constiinta sa, Computadorul isi face aparitia in Oras, fara amintiri si fara sa stie de ce a ajuns acolo. Orasul este incercuit de un mare Zid, iar Animalele (Unicornii) sunt singurii care pot sa iasa si sa intre in Oras, in rest, odata intrat in Oras, nimeni nu poate sa-l mai parasesca. La intrare in Oras, Paznicul il desparte de Umbra sa. Acest lucru simbolizeaza renuntarea la suflet, desprinderea de sentimente, amintiri, trairi. Menirea lui in Oras este sa citeasca vise vechi din cranii de unicorn, iar incetul ce incetul se obisnuieste cu locul, oamenii, meseria sa. Cand Urma ii propune sa evadeze din Oras si sa se intoarca in lumea lui, la inceput accepta, dar apoi se razgandeste: Orasul pusese stapanire pe el.

Cartea nu m-a impresionat deloc. A fost o lectura usoara, care nu m-a tinut cu sufletul la gura, care nu m-a fascinat. Pe langa alternanta celor doua planuri, limbajul simplu, fara figuri de stil a fost celalalt lucru care mi-a placut la aceasta carte. Dupa cum spuneam, nu aceasta era cartea cu care trebuia sa incep sa-l citesc pe Murakami. Sper ca data viitoare sa am mai mult noroc.

Nici nu stiu de unde sa incep recenzia la o asemenea carte. Titlul-exclamatie, WOW, rezuma cel mai bine cartea. Este pur si simplu o carte WOW!

Jasper Fforde a reusit sa imbine o ora de literatura cu un film de actiune, razboiul din Crimeea cu umor tipic englezesc, realitatea cu fantasticul. De la "Harry Potter" incoace, lasand la o parte cartile lui Terry Pratchett, este cea mai buna carte de fantasy pe care am citit-o.

Londra, 1985. In batrana capitala britanica lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par. Pe langa politia pe care o stie toata lumea, mai exista asa-numita The Special Operation Network, care se ocupa cu lucruri mai putin obisnuite. Printre acesti SpecOps, exista si departamentul de Literature Detectives, sau LiteraTec. Thursday Next o vetarana in razboiul din Crimeea( care tine de 131 de ani!), fara iubit si cu un tata care poate sa opreasca timpul doar cu un zambet, lucreaza ca o LiteraTec.

Printr-o conjunctura ajunge sa lucreze pentru SpecOp-5, aflandu-se pe urmele celui mai cautat criminal, Archeron Hades. Acesta este suspectul numarul 1 in misterisoul furt al manuscriptului "Martin Chuzzlewit" de Dickens. Dupa o prima confruntare cu Hades, 2 agenti SpecOp-5 sunt morti, Hades este declarat si el mort, iar Thursday ajunge in spital. Se hotaraste sa se retraga de la Londra si accepta postul de Literatec in Swindon, orasul ei natal, pe care il parasise de mai bine de 10 ani.

Aici isi revede fostul prieten si isi da seama ca inca il iubeste, dar inca nu poate sa treaca peste vechile divergente. Isi incepe slujba si in curand afla ca banuielile ei despre moartea lui Hades sunt adevarate; acesta, un maestrul al deghizarii si un abil mind-controller,si-a inscenat propria moarte si, deci, inca traieste. Dar ea nu este singura care stie acest lucru. Jack Schitt, o persoana foarte importanta din cadrul Goliath Corporation, este si el in cautarea lui Hades si are de gand sa faca tot posibilul ca Thursday sa nu-i stea in drum. Nu Jack Schitt este problema lui Thursday, ci rapirea unchiului ei, un ilustru inventator, precum si a celei mai noi inventii a lui. La fel ca si Schitt, Thursday stie cine este vinovat: Acheron Hades.

Cu masinaria lui Mycroft Next, Hades poate sa elimine granita dintre realiate si fictiune si sa patrunda in orice carte doreste. Fara sa stea pe ganduri, il "fura" pe Mr.Quaverley din cartea lui Dickens, iar dupa ce rascumpararea acestuia este boicotata, il ucide, eliminand astfel personajul din toate celelalte copii ale manuscriptului. Hades nu este genul de om care sa se dea usor batut, iar urmatorul personaj-victima este foarte bine ales: Jane Eyre. Rapirea acesteia pune pe jar intreaga populatie engleza. Este randul lui Thursday Next si al partenerilor sai joace dur. In cele din urma reusesc sa gaseasca ascunzatoarea lui Hades, iar Thursday, Jane si Hades sunt trimisi in carte: Jane - cu scopul de a "rescrie" povestea intrerupta de brusca sa rapire, iar Thursday de a-l prinde pe Hades.

Acum urmeaza parte care mie mi-a placut cel mai mult din toata cartea. Dupa cum spuneam, cei 3 se intorc in carte, la Thornfield Hall. De fiecare daca cand vena vorba despre cartea "Jane Eyre", toti erau dezamagiti de final: Jane il paraseste pe Edward si pleaca in India cu varul ei. Ei bine, nu asa imi aminteam eu finalul. Dar ma gandeam ca avand in vedere ca am citit cartea acum 6 ani, era foarte posibil sa nu-mi amintesc eu finalul. Dar totusi... ceva tot nu era bine... stiam ca Jane se intoarce la Edward dupa ce Thornfield Hall este distrusa in incediu, cei 2 se casatoresc, iar Edward isi recupereaza vederea. Cel putin asta imi aminteam eu. Dar Thursday, ca si alte personaje, spuneau altceva in legatura cu finalul. Ramanea de vazut care dintre noi avea cu adevarat dreptate.

Dupa cum va spuneam, partea urmatoare imi plac cel mai mult. Thursday devine pentru cateva luni rezidenta la Thornfield Hall. Are voie sa se plimbe peste tot, sa povesteasca cu oricine, mai putin cu Jane, ca sa nu influenteze cursul firesc al naratiunii. Nu pot decat sa-mi las imaginatia sa o ia razna, sa inchid ochii si sa ma gandesc cum ar fi sa pot patrunde in universul operei literare, sa pot sa ating obiectele despre care citesc in carte, sa vad personajele descrise, sa respir acelasi aer cu ele, sa fiu "una de-a lor". Ar fi incredibil, nu? Fara sa pot sa ma transform si eu in personaj, macar pentru o ora, am urmat-o pe Thursday in incredibila ei aventura literara. Sfarsitul cartii "Jane Eyre" ar fi fost cel relatat de Thursday, daca Hades nu ar fi intervenit. Dornic sa se intoarca in lumea lui, isi face apartia la Thornfiled Hall, iar lucrurile incep sa se precipite. Hades gaseste o adevarata rivala in sotia lui Edward si in lupta celor doi, reusesc sa dea foc casei. Refugiindu-se pe acoperis, Hades o arunca pe aceasta jos, Thursday il impusca pe Hades cu un glont de argint [ma intreb cum de a purtat Thursday aceeasi pantaloni timp de cateva luni - de cand i-a dat Spike glontul, pana cand l-a foosit :) ] si acesta moare. Thursday si Edward incearca sa scape pe scara servitorilor, dar acesta se prabuseste in flacari si...

... "Jane Eyre" se termina asa cum imi aminteam eu. Jane se intoarce la Edward, se casatoresc si intr-un final, Eward se insanatoseste. Dupa ce si-a dus misiunea la bun sfarsit, Thursday se intoarce in lumea ei, reuseste sa opreasca razboiul si se casatoreste cu Landen. The end - happy end.

Chiar daca unele scene erau cat se poate de predictibile, rasturnarile de situatie, modul ingenios in care autorul a impletit realitatea cu fictiunea, personajele in sine, fac din aceasta carte cel mai bun remediu anti-plictis.