31.12.2006

2006

 

Da, inca un top "literar", desi Lucia mi-a luat-o inainte si precis si altii. Simt ca mi-au furat ceva ce imi apartinea, pentru ca eu ma gandesc la acest top inca de prin octombrie si de-abia asteptam sfarsitul de an ca sa-l scriu. Mai bine las lamentarile pentru zile si mai negre si ma pun pe adunat  carti si tras concluzii.

  1. Carti citite: 73
  2. Carti cumparate: 50 + altele de la Cotidianul + 8 carti primite
  3. Cele mai bune carti romanesti citite:
  •   Arhanghelii nu mor - Anca Maria Mosora
  • In intimitatea secolului al XIX-lea - Ioana Parvulescu
  • Reterarium - Costi Gurgu
  1. Cele mai bune carti straine citite:
    • Toti oamenii sunt muritori - Simone de Beauvoir
    • Middlesex - Jeffery Eugenides
    • Fiica norocului - Isabel Allende
    • ... sa ucizi o pasare cantatoare - Harper Le
  2. Cele mai bune carti in engleza:
    • Interesting times - Terry Pratchett
    • The Eyre affair - Jasper Fforde
    • Where rainbows end - Cecelia Ahern
    • The remains of the day - Kazuo Ishiguro
  3. Carti care nu mi-au placut deloc:
    • Femei - Charles Bukowski
    • Legaturi bolnavicioase - Cecilia Stefanescu
    • The sword of Shannara - Terry Brooks [nici nu am reusit sa o termin de citit]
    • Gradina de ciment - Ian McEwan
    • Cartea de capatai a hedonismului - Michael Flocker
    • Frumosii invinsi - Leonard Cohen
  4. Evenimente literare la care am participat: Targul de carte Gaudeamus
  5. Lucruri de care sunt  mandra:

Am citit cu vreo 20 de carti mai mult decat anul trecut [iar anul acesta am avut olimpiada, Bac si admitere!], iar numarul cartilor pe care le-am cumparat este mult mai mare. Eu zic ca o duc bine din acest punct de vedere. Sa vad cum o sa fie peste un an :)

Posted by ionuca at 00:41:56 | Permanent Link | Comments (10) |

30.12.2006

Typically Pratchett

Autor Terry Pratchett;
Publication date 01 February, 2001
Genre Fantasy

 

Povestea: mai aveam 50RON si vroiam sa-mi iau neaprat o carte de Pratchett. Am intrat din nou in Libraria Nicolae Steinhardt si m-am dus direct la raftul cu carti in engleza. Aveam de ales intre vreo 6 titluri de Pratchett, dar nu vroiam sa iau o carte la intamplare. Salvarea mea a venit din partea lui Jen, ca doar nu degeaba a citit aproapte toate cartile lui. Dupa ce i-am enumerat titlurile disponibile a spus ca Mort i-a placut ei cel mai mult. Buuuuun... cu zambetul pe buze m-am indreptat spre casa de marcat: eram mandra posesoare a unei carti scrise de Terry Pratchett si recomandata de Jen.

Subiectul e simplu: Death il ia pe Mort sa ii fie ucenic, Mort se indragosteste de o printesa si in loc sa o omoare ii salveaza viata, alterand astfel realitatea si jucandu-se cu soarta harazita de zei, Ysabell - fiica adoptiva a lui Death - se indragosteste de Mort, iar Death isi ia liber, lasandu-l pe Mort sa "culeaga" sufletele celor morti, si devine bucatar intr-o taverna din Ankh-Morpork. Evident ca pana la urma toate se termina cu bine.

Mi-a placut nespus de mult Death. Stiam ca este un personaj mult prea uman pentru slujba pe care o are, dar in aceasta carte a fost [oare pot sa-i spun asa?] adorabil. A fost la petreceri, s-a imbatat, a fost la pescuit, a si pariat, toate acestea doar ca sa-i inteleaga mai bine pe oameni. Nu se poate sa nu iti placa o astfel de Moarte :)

In concluzie, Mort este o carte typically Pratchett!

Rating ★★★☆☆

 

Posted by ionuca at 17:44:09 | Permanent Link | Comments (0) |

26.12.2006

 

Pentru ca uneori si o discutie pe mess, o fraza dintr-un e-mail, o frantura dintr-o conversatie auzita pe strada pot sa semene cu un citat dintr-o carte...

"Ma simt ca o artificie...explodez si ma arat rar, efectul meu dureaza putin, ma simt bine in aceste momente, apoi ma sting si lumea uita de mine...(damn stupid sad mood)" - Cristina

Posted by ionuca at 22:29:42 | Permanent Link | Comments (0) |

24.12.2006

 

"He doesn't look a bad king," said Mort. "Why would anyone want to kill him?"

SEE THE MAN NEXT TO HIM? WITH THE LITTLE MOUSTACHE AND THE GRIN LIKE A LIZARD? Deart pointed with his scythe.

"Yes?"

HIS COUSIN, THE DUKE OF STO HELIT. NOT THE NICEST OF PEOPLE, said Death. A HANDY MAN WITH A BOTTLE OF POISON. FIFTH IN LINE TO THE THRONE LAST YEAR, NOW SECOND IN LINE. BIT OF A SOCIAL CLIMBER, YOU MIGHT SAY.


"Oh," he [King Olerve] said, "I didn't expect to see you so soon."

YOUR MAJESTY, said Death, FEW DO.   

(Mort by Terry Practhett)

Posted by ionuca at 16:37:10 | Permanent Link | Comments (0) |

Despre iubire si moarte

 

"Omul artist, si inca din timpurile lui Orfeu, omul poet au gasit putine lucruri care sa-i preocupe la fel de staruitor ca iubirea. Caci, dupa cum bine stim, poetii nu scru despre lucruri de care au habar, ci despre lucruri de care nu au habar, iar asta din motive de care n-au habar, dar de care vor, cu orice pret si in fiece amanunt, sa aiba."

"Iubirea, spunea Socrate in Phaidros , e un delir, a fi indragostit e o boala, o nebunie. Dar, adauga el, nu un delir nefast, ci, dimpotriva, cel mai placut delir din cate exista."

"[...] in iubire si in cei indragostiti ce manifesta o doza considerabila de prostie. In acest context, recomand oricui sa-si citeasca propriile scrisori de amor la o disanta temporala de douazeci, treizeci de ani. La vederea amestecului haotic de sminteala, orgoliu, impertinenta si orbire din ele, orcine va simti urcandu-i in obraji un val de roseata: continutul e banal, stilul penibil. Pentru cei mai multi va fi pur si simplu de neinteles cum a fost vreodata capabil un om de o inteligenta medie sa simta, sa gandeasca si sa noteze asemenea nerozii. Cu un dram de  bunavointa, le-am putea considera copilarii demne de mila sau, in cel mai bun caz, poate le-am gasi emotionante. Si totusi, pare mai potrivit sa vorbim despre prostirea temporara a omului prin iubire."- ma inscriu in categoria celor pe care iubirea ii face sa-si piarda simtul ratiunii

Despre iubire si moarte este o carte destul de slabuta, parerea mea. Nu am gasit-o profunda deloc, am citit-o in vreo 2h si nu am aflat multe lucruri pe care sa le fi stiut deja. La fel ca si Despre farmecul lucrurilor plictisitoare de Alain de Botton este o carte de citit pe tren, intre o privirea aruncata pe geam, un cascat, o gura de Cola si o discutie cu vecinii de compartiment.

Posted by ionuca at 14:28:52 | Permanent Link | Comments (0) |

22.12.2006

De Mos

 

Exista persoane care fac gestul potrivit la momentul potrivit. Miercuri, Jen m-a lasat fara cuvinte cand mi-a dat cadoul de Mos: o portocala [!] si o cana care are rafturi cu carti desenate pe ea! Am cana de bookaholic! Multumesc Jen!!!!

A doua surpriza pe ziua de miercuri a fost plicul de Mos primit de la matusa. Ma asteptam sa primesc cel mult 50RON, dar nicidecum nu ma asteptam la 100RON. Inainte sa plec mi-a spus sa-mi iau ceva haine frumoase de banii aia.

Din pacate matusa nu stie ca in ultimul timp eu am o mare problema cand vine vorba de a cheltui bani. Nu pot sa spun cu precizie de cand a inceput totul, dar in ultimele 6 luni mi-a fost din ce in ce mai greu sa dau banii pe altceva in afara de carti. Fie ca sunt bani pe care ii primesc, fie ca sunt bani economisiti de mine, toti se duc pe carti. Daca vad vreo bluza draguta si ma simt tentata sa o cumpar, repede calculez cate carti mi-as putea lua de banii aia, stramb din nas, pun bluza inapoi pe raft si ies din magazin.

Pentru ca Puck si Luciat au fost foarte entuziasmate de niste carticele, m-am decis ca banii primiti de Mos sa ii cheltuiesc cu cap si sa-mi cumpar acele carti. Am intrat prima data in Libraria Nicu Steinhardt, libraria mea preferata din Baia Mare. M-am uitat si m-am tot uitat, dar nu am gasit nici o carte dintre cele pe care le doream. Apoi a inceput o goana prin librariile pe care le stiam in speranta ca o sa gasesc in cele din urma ceea ce cautam. Am gasit doar Cruciada copiilor, ascunsa si ea prin spatele altor carti; in rest, nici vorba de Teodosie cel mic sau Cum mi-am petrecut vacanta de vara. Dar pentru ca nu imi place sa renunt cu una, cu doua cand vine vorba de cheltuit bani, am gasit alte 2 carti care sa le inlocuiasca pe cele pe care aici nu le-am gasit: Baiuteii de Filip Florian si Matei Florian si Mort de Terry Pratchett. Ii multumesc lui Jen care a fost foarte simpatica si mi-a oferit consultanta la telefon in legatura cu ce carte din seria Discworld sa-mi cumpar. Iar dupa ce am luat cartea de pe raft, o doamna m-a intrebat ce carte in engleza as recomanda unui baiat de 17 ani, caruia ii place aventura si umorul. Pratchett! a fost raspunsul meu. Am inceput sa-i explic despre Discworld, sa-i spun despre autor si despre personaje si m-am simtit tare bine cand am vazut ca ia o carte de Pratchett si se indreapta spre casa cu ea.

Dupa 3 luni petrecute in Bucuresti, dupa nenumarate vizite la Libraria Noi si in Carturesti si dupa Targul de Carte, librariile din Baia Mare mi se par nespus de goale, titlurile sunt cat se poate de neatractive, iar "raritatile" lipsesc cu desavarsire. Tot ce au de oferit sunt cartile foarte mediatizate sau cartile unor autori arhicunoscuti. Cred ca desprinderea mea de urbea natala este definitiva in momentul de fata. Trist? Ba dimpotriva: am evoluat.

 

Posted by ionuca at 19:04:59 | Permanent Link | Comments (5) |

15.12.2006

Ghidul nervilor si al prostului gust

 

E ora 5 dimineata si eu nu am somn. Am incercat sa adorm, dar degeaba. Asa ca m-am ridicat din pat, am deschis laptopul, am dat drumul la muzica [The Cure - Close to you] si sunt gata sa va spun despre ultima carte pe care am citit-o.

Cartea de capatai a henodismului am vazut-o la Diverta, cand am fost cu Jen sa ne intalnim cu Puck. Am luat-o de pe raft, am rasfoit-o si le-am spus fetelor ca vreau sa am cartea doar pentru ca imi place foarte mult grafica. Si intr-adevar, cam la asta se si rezuma cartea: la o prezentare de nota zece, ca saracul cuprins...

Nu sunt adepta self-help books, nu imi plac cartile care imi spun cum ar trebui sa ma imbrac, ce sa mananc, ce si cand sa spun, care ma invata cum sa am succes sau cum sa-l innebunesc pe barbatul visurilor mele, care incearca sa-mi ofere modul ideal, perfect, cel mai cel de a-mi trai viata. Pot sa spun ca am pornit din start cu ideea ca nu o sa-mi placa, dar am fost ingaduitoare si i-am dat o sansa. Din pacate, dupa primele pagini adunasem la nervi incat imi venea sa arunc cartea cat-colo! Cand vine vorba de carti, am mare grija de ele, nici vorba sa am asemenea porniri ucigase, dar cartea asta, vaaaaaai, cartea asta mi-a scos peri albi!

De la modul in care e scrisa carte [un asa stil patronizing nu mi-a mai fost dat sa intalnesc pana acum!],  la topurile absolut idioate pe care le contine,  la exemplele pe care le da, ca apoi sa le ridiculizeze, la foarte prezenta expresie "un hedonist care se respecta", toate aceastea au facut ca cititul acestei carti sa fie un calvar. Sa exemplific.

In topul cu cei mai vestiti hedonisti se afla si Ludovic al XIV-lea, despre care spune urmatoarele: "dupa ce ca si-a satisfacut orgoliul cocotandu-se pe tocuri de 15cm, arborand machiaj ca la teatrul kabuki, purtand haine dezgustator de incarcate cu podoabe si peruci pudrate, in 1682 carmuitorul cel narcisist pana in varful unghiilor s-a apucat sa mute curtea la Versailles, unul dintre cele mai luxoase palate de pe pamant. Ludovic si-a corcolit si mai mult eul, protapindu-se in mijlocul splendorii si privind cum cei din jur se intrec sa-i castige favorurile." Nici Cleopatra, Ecaterina cea Mare sau George al IV-lea nu scapa de ridiculizarile autorului. Toata cartea e presarata cu astfel de pasaje care se doresc a fi comice, dar la care eu am ridicat din spranceana. Alt exemplu: "In scrierile sale, medicul lui Nero mentioneaza canabisul si proprietatile lui tamaduitoare. Nero era beat manga, asa ca-l doare fix in cot." Ah, ce usor e sa facem din altii personaje negative.

Iar acum o sa iau, in functie de cum apar in carte, cele mai penbile propozitii, expresii, pasaje, topuri.

La topuri e Jale!!! O tampenie mi s-a parut topul cu "10 termeni insultatori care sunt, de fapt, foarte magulitori". Pe scurt, nu ar trebui sa ne suparam ca cineva ni se adreseaza cu:

  • "tarfa: de ce? Inseamna ca sunteti irezistibila dpdv sexual"
  • "risipitor: de ce? Inseamna ca sunteti invitat la cele mai tari bairamuri"
  • "neindemanatic: de ce? Inseamna ca aveti stil si fler"
  • "superficial: de ce? Inseamna ca aratati traznet"

Mai sa fie! Dar ce s-au mai schimbat valorile! Ce demodata sunt!

Din topul celor 10 lucruri amuzante pe care nu le mai facem:

  • sa va dati mare in fata oamenilor
  • sa va dati intalnire cu fapturi de 19 ani [mda, mai ales daca esti casatorit; minunat sfat!]

Alte vorbe de duh, de data asta legate de alcool: "daca ne gandim un pic, ce chichirez ar mai avea un priveghi irlandez unde nu trage nimeni la masea? Si care ar mai fi farmecul unei nunti in care mireasa nu da la boboci prin boscheti?" Cred ca sunt foarte limitata si rationala, dar nu pot sa-mi imaginez nici cum care este farmecul un nunti descrise de el. Doar sintagme precum nunta ratata, penibila, groaznica imi trec prin minte.

Ajungem si la droguri, iar din ce am citit, e foarte ok daca folosesc droguri, atata timp cat nu devin dependenta de ele. Pentru placere, pentru a deveni o adevarata hedonista fac orice! Incalc si legea daca trebuie!

Inca un top idiot: "vicii afurisite - 10 lucruri rele care sunt tare amuzante":

  • sa bei pana te dai in stamba
  • barfa
  • sa planuiesti razbunari

In sfarsit am ajuns si la ultimele sfaturi de prost gust:

  • imprieteniti-va cu cei care au o ambarcatiune
  • imprieteniti-va cu persoane de aceeasi talie si mariti-va astfel garderoba
  • culcati-va cu personal navigant, ca sa va invartiti de zboruri gratuite
  • nu zburati la clasa economica

Lasand la o parte nervii si greata care m-a cuprins in timp ce lecturam aceasta carte, la final tot am tras cateva concluzii. Daca vreau sa fiu o hedonista care se respecta trebuie sa ma dedau cu totul viciilor, trebuie sa devin betiva, drogata, materialista, trebuie sa profit de orice ocazie, nu trebuie sa las nimic sa-mi scape, trebuie neaparat sa traiesc clipa. Pentru placerea mea, fac orice! Mda...

Un sfat: daca tot nu v-am convins de faptul ca aceasta carte este o porcarie si veti tine mortis sa o cititi, va rog din suflet sa nu o cumparati. Imi trimiteti un mail si o sa fiu mai mult decat bucuroasa sa vi-o trimit prin posta. Cartea asta nu merita cumparata!

Ce ma doare cel mai tare e faptul ca Humanitas a editat-o. Ah, domule Liiceanu, de ce??? DE CE????

Posted by ionuca at 06:30:28 | Permanent Link | Comments (11) |

08.12.2006

Domnilor copii

Autor Daniel Pennac;
Publication date 05 October, 1999
Genre Fiction

"Sa fim lucizi, domnilor copii, eu n-am dat in mintea copiilor, dupa cum nici voi nu ati dobandit vreo urma de maturitate in cadrul acestei teme. Suntem, cum sa spun... caricaturile a ceea ce am fost ramanand, totodata, ceea ce eram: trei preadolescenti iresponsabili, insotiti de un batran pedagog pasionat. In aceste imprejurari, nu vad alta solutie decat o alinata hotarata intre imaginatia voastra si experienta mea pentru a scapa, daca se poate, din acest impas."

Impas? Sigur ca da! Si inca ce impas! Datorita acestui batran pedagog pasionat, Igor, Joseph si Nourdine se trezesc peste noapte protagonistii unui scenariu de poveste. De la tema-pedeapsa data de Crastaing [ "Te trezesti intr-o dimineata si constati ca peste noapte te-ai transformat intr-un adult. Complet innebunit, navalesti in camera parintilor dumitale. Acestia s-au transformat in copii. Povesteste urmarea."] a pornit totul. Intr-adevar, rolurile s-au inversat peste noapte: copiii au devenit adulti, iar parintii s-au transformat in niste bestii foarte jucause de 5-6 ani. Urmeaza adevarate peripetii pe la scoala, Aleea Femeilor si pe la Joseph acasa.

Iar pentru ca este o carte pentru copii, nu poate decat sa se termine cu bine. Nu va asteptati sa radeti in hohote [cum, de altfel ma asteptam si eu], dar pregatitiva pentru o sesiune prelungita de zambit. Asezati-va comod in fotoliul preferat, luati sa aveti la indemana o cana cu ceai si o portocala si puneti-va pe citit. Chiar daca povestea e cusuta cu ata alba, chiar daca prea se potrivesc toate, ramane fara indoiala o carte cat se poate de draguta, cu si despre copilarie.

Ps. Ceea ce mi se pare ca lipseste din carte sunt acele clipe de adevarata panica, de disperare, de plans isteric prin care ar fi trebuit sa treaca cei 3 in dimineata magica. Cel putin asa imi imaginez eu ca ar fi reactionat orice copil pus intr-o asemenea situatie. Mai putina maturitate data viitoare, domnule Pennac! :)

Rating ****
Posted by ionuca at 03:52:34 | Permanent Link | Comments (2) |

07.12.2006

Tagged

Tagged by Adriana 

1. Grab the NEAREST book.

2. Open it to page 123.

3. Find the fifth sentence.

4. Post the text of the next 4 sentences on your blog along with these instructions.

5. Don't you dare dig for that cool or intellectual book in your bookshelves. 

6. Tag 6 other friends.

Imi intind putintel mana in partea dreapta a biroului, dau la o parte dictionarul englez-roman si ghidul cu Budapesta pe care ma chinui sa-l traduc si scot la iveala Frumosii invinsi a lui Cohen. Abia m-am apucat de Saki, dar aceasta carte e urmatoarea pe lista, ca deh, bookaholicii o cere :)

Iau cartea [subliniez, nu am citit inca nimic din ea], deschid la pagina 123 si citez:

- Eu astept sa dispara singuri.

- Ce?

- Astept sa dispara singuri.

F. se lovi peste frunte si alerga de la o cabina la alta ca si cand ar fi trezit un sat intreg, deschizand fiecare usa si adresandu-se fiecarei masinarii de stat pe vine.

- Iesiti afara, afara!

Cam asta e citatul. La partea cu tag ahead ma abtin, desi numele unor domnisoare taaare simpatice imi trec prin minte :) Promit ca la urmatorul tag nu scapati asa usor :P

Posted by ionuca at 20:30:15 | Permanent Link | Comments (0) |

05.12.2006

Cu ochii in soare

Autor Julian Barnes;
Publication date 28 September, 1993
Genre Family story

Dupa ce citisem prin clasa a X-a Metroland si nu m-a impresionat deloc, m-am apucat de Privind in soare cu multa reticenta. Din pacate nici dupa aceasta carte nu mi-am schimbat parerea despre Julian Barnes: ramane un scriitor pe care nu-l voi recomanda.

Cartea are 3 capitole care urmaresc evoultia personajului principal, Jean Serjeant. In primul capitol in care este vorba despre copilaria ei, unchiul Leslie este un personaj omniprezent si cat se poate de haios. El nu bea, ci "se scarpina dupa ureche", o ia pe Jean cu el cand joaca golf si ii spune sa tina mereu crosa pe care o duce in sus ca sa aiba noroc, iar daca rateaza o lovitura incep amandoi sa urle la cer, iar apoi se prabusesc obositi la pamant. Imi place acest personaj pentru ca imi aminteste de un unchi de-al meu si de faptul ca datorita lui am cele mai frumoase amintiri din copilarie.

Tot in prima parte a cartii, in viata lui Jean isi fac aparitia 2 barbati: sergent-pilot Prosser si Michael, viitorul ei sot. Prosser este omul care a vazut soarele rasarind de doua ori in timpul unui zbor, iar povestile despre avioane, zbor, piloti, lupte aeriene pe care el i le spune lui Jean ii vor ramane acesteia pentru totdeauna in minte. De asemenea sunt delicioase paginile in care Jean, inainte de casatorie, se documenteaza despre relatiile sexuale dintre cei doi parteneri. Naivitatea si ignoranta ei te fac sa zambesti larg in timp ce citesti despre interpretarile pe care ea le face in legatura cu sexul, dar nu se poate sa nu iti para rau de cum desafoara relatia celor doi.

Partea a doua prezinta casnicia lui Jean si modul in care se schimba viata ei dupa nasterea lui Gregory. Daca la inceput, Michael a fost cat se poate de dezamagit de faptul ca Jean nu putea sa ramana insarcinata, la 38 de ani cand aceasta il anunta ca va avea un copil, el ii cere sa faca un avort. Pentru prima data Jean ia o decizie de una singura: isi paraseste sotul si isi creste singura copilul. Cei doi, mama si fiu, devin cu timpul foarte apropiati, ajungand in cele din urma ca Gregory sa locuiasca permanent cu Jean. O parte interesanta este pseudo-relatia dintre Jean si o prietena de-a fiului ei.

Partea a doua merge cat de cat, dar a treia parte nu-mi place deloc. Jean incepe sa calatoareasca foarte mult, in timp ce Gregory lucreaza la un departament al CDG-ului [Calculatorul pentru Destinatii Generale]. Acest CDG este un calculator care se presupune ca are raspunsul pentru orice intrebare. Urmeaza pagini intregi in care Gregory are adevarate probleme existentiale despre Dumnezeu, religie, viata, moarte. Iar ca totul sa fie si mai sec, Jean traieste 99 de ani, iar aminitirea povestilor lui Prosser ii tin companie chiar si in ultima clipa.

Privind in soare a fost o care pe care am citit-o foarte usor, dar din care nu am ramas cu mai nimic. O carte care nu m-a impresionat, care nu mi-a oferit dileme existentiale, care nu m-a facut sa ma simt bine. O carte de 2 stele.

"Femeile au fost educate sa creada ca barbatii sunt raspunsul. Ei bine, nu sunt. Nu sunt nici macar o simpla intrebare" :)

Rating **
Posted by ionuca at 00:51:49 | Permanent Link | Comments (3) |
1 2