Rainbow books

... Baiuteii lui Filip si Matei Florian. Sunt doar la jumatatea cartii, dar imi place la nebunie!!! A trecut ceva timp de cand am ras asa de bine, de cand m-am simtit iar in pielea unor personaje, de cand mi-a placut o carte asa mult. Nu vreau sa se termine, dar nici nu pot sa o las din mana [decat atunci cand imi aduc aminte ca urmeaza sesiunea si ca macar acum sa invat si eu ceva daca in timpul semestrului am facut altceva :( ]. Ce mai, este o carte minunata!

"Bunaoara, unul din lucrurile care intra in categoria asta ar fi parul meu, pe el chiar ca l-a mancat gaia, din bretonul care-mi atingea sprancenele prin clasele primare (asa cum era el, lins si stupid, moale si bleg), din chica stransa la spate in coada de randunica, rasfranta peste gulerul camasii, din perciunii lungi care-mi mascau urechile clapauge, dar imi ascuteau si mai rau barbia, in fine, din toate podoabele astea capilare care in fond nu erau cine stie ce, dar erau, a rasarit o chelie pe cinste, nu genul O. Paler, dar nici departe."

"Ciocatii negri, care erau altceva decat ciocatele (intrucat erau pantofi si nu cizme, pentru ca au fost ai mei, si nu ai altuia, fiindca mi-e tare dor de ei, si nu-mi sunt indiferenti), putrezesc cine stie pe unde [...] Nu va e mila? Mie imi e. Mi-i cumparase tata de pe Lipscani intr-o duminica dimineata, atunci cand magazinele pareau a fi deschise anume pentru santieristi, ca sa poata si ei sa fie folositori familiilor, macar aratandu-se draguti si cu bani daca tot lipseau intreaga saptamana de-acasa. Au costat 330 de lei, va spun precis, iar tata n-a avut retineri din cauza pretului, ci din pricina liniei lor impetuoase, de salupa aflata in mars, mi-a pus palma pe frunte sa verifice daca nu cumva am febra, m-a intrebat de patru ori, ca si cum nu-mi auzea raspunsul si rugamintile, daca sunt singur ca nu-mi place alt model, era mirat in orice caz, foarte mirat, incerca sa-mi explice ca sunt incaltari de papitoi, intelegea incet, incet cum e cu trecerea din copilaroe in adolescenta, dar nu banuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact patofi  ca aia si nici nu-si imagina ce insemnau ciocatii pentru Nicoleta."

"Focul arata altfel in intuneric, capata viata si-si bate joc de tine, daca ar fi fost si Radu cu noi, ar fi spus >, dar nu era, eram doar noi si un foc care ameninta sa imbratiseze niste copaci desfrunziti, apoi, vedea el mai incolo - preria, blocurile, strada - un foc pe care nu-l puteai stinge nici cu patru pute caznindu-se sa faca pipi, daramite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci ca-i place de minune sa i se faca vant cu cartoanele, ca nici prin cap nu-i trecea sa moara, ci ca, ba din contra, se umfla si mai tare, ca un Bau-Bau grasun, si ii scoate pe toti tatii din jur, din case, din papuci, din pepeni."