Despre iubire si moarte
"Omul artist, si inca din timpurile lui Orfeu, omul poet au gasit putine lucruri care sa-i preocupe la fel de staruitor ca iubirea. Caci, dupa cum bine stim, poetii nu scru despre lucruri de care au habar, ci despre lucruri de care nu au habar, iar asta din motive de care n-au habar, dar de care vor, cu orice pret si in fiece amanunt, sa aiba."
"Iubirea, spunea Socrate in Phaidros , e un delir, a fi indragostit e o boala, o nebunie. Dar, adauga el, nu un delir nefast, ci, dimpotriva, cel mai placut delir din cate exista."
"[...] in iubire si in cei indragostiti ce manifesta o doza considerabila de prostie. In acest context, recomand oricui sa-si citeasca propriile scrisori de amor la o disanta temporala de douazeci, treizeci de ani. La vederea amestecului haotic de sminteala, orgoliu, impertinenta si orbire din ele, orcine va simti urcandu-i in obraji un val de roseata: continutul e banal, stilul penibil. Pentru cei mai multi va fi pur si simplu de neinteles cum a fost vreodata capabil un om de o inteligenta medie sa simta, sa gandeasca si sa noteze asemenea nerozii. Cu un dram de bunavointa, le-am putea considera copilarii demne de mila sau, in cel mai bun caz, poate le-am gasi emotionante. Si totusi, pare mai potrivit sa vorbim despre prostirea temporara a omului prin iubire."- ma inscriu in categoria celor pe care iubirea ii face sa-si piarda simtul ratiunii
Despre iubire si moarte este o carte destul de slabuta, parerea mea. Nu am gasit-o profunda deloc, am citit-o in vreo 2h si nu am aflat multe lucruri pe care sa le fi stiut deja. La fel ca si Despre farmecul lucrurilor plictisitoare de Alain de Botton este o carte de citit pe tren, intre o privirea aruncata pe geam, un cascat, o gura de Cola si o discutie cu vecinii de compartiment.
