Rainbow books

Dupa ce citisem prin clasa a X-a Metroland si nu m-a impresionat deloc, m-am apucat de Privind in soare cu multa reticenta. Din pacate nici dupa aceasta carte nu mi-am schimbat parerea despre Julian Barnes: ramane un scriitor pe care nu-l voi recomanda.

Cartea are 3 capitole care urmaresc evoultia personajului principal, Jean Serjeant. In primul capitol in care este vorba despre copilaria ei, unchiul Leslie este un personaj omniprezent si cat se poate de haios. El nu bea, ci "se scarpina dupa ureche", o ia pe Jean cu el cand joaca golf si ii spune sa tina mereu crosa pe care o duce in sus ca sa aiba noroc, iar daca rateaza o lovitura incep amandoi sa urle la cer, iar apoi se prabusesc obositi la pamant. Imi place acest personaj pentru ca imi aminteste de un unchi de-al meu si de faptul ca datorita lui am cele mai frumoase amintiri din copilarie.

Tot in prima parte a cartii, in viata lui Jean isi fac aparitia 2 barbati: sergent-pilot Prosser si Michael, viitorul ei sot. Prosser este omul care a vazut soarele rasarind de doua ori in timpul unui zbor, iar povestile despre avioane, zbor, piloti, lupte aeriene pe care el i le spune lui Jean ii vor ramane acesteia pentru totdeauna in minte. De asemenea sunt delicioase paginile in care Jean, inainte de casatorie, se documenteaza despre relatiile sexuale dintre cei doi parteneri. Naivitatea si ignoranta ei te fac sa zambesti larg in timp ce citesti despre interpretarile pe care ea le face in legatura cu sexul, dar nu se poate sa nu iti para rau de cum desafoara relatia celor doi.

Partea a doua prezinta casnicia lui Jean si modul in care se schimba viata ei dupa nasterea lui Gregory. Daca la inceput, Michael a fost cat se poate de dezamagit de faptul ca Jean nu putea sa ramana insarcinata, la 38 de ani cand aceasta il anunta ca va avea un copil, el ii cere sa faca un avort. Pentru prima data Jean ia o decizie de una singura: isi paraseste sotul si isi creste singura copilul. Cei doi, mama si fiu, devin cu timpul foarte apropiati, ajungand in cele din urma ca Gregory sa locuiasca permanent cu Jean. O parte interesanta este pseudo-relatia dintre Jean si o prietena de-a fiului ei.

Partea a doua merge cat de cat, dar a treia parte nu-mi place deloc. Jean incepe sa calatoareasca foarte mult, in timp ce Gregory lucreaza la un departament al CDG-ului [Calculatorul pentru Destinatii Generale]. Acest CDG este un calculator care se presupune ca are raspunsul pentru orice intrebare. Urmeaza pagini intregi in care Gregory are adevarate probleme existentiale despre Dumnezeu, religie, viata, moarte. Iar ca totul sa fie si mai sec, Jean traieste 99 de ani, iar aminitirea povestilor lui Prosser ii tin companie chiar si in ultima clipa.

Privind in soare a fost o care pe care am citit-o foarte usor, dar din care nu am ramas cu mai nimic. O carte care nu m-a impresionat, care nu mi-a oferit dileme existentiale, care nu m-a facut sa ma simt bine. O carte de 2 stele.

"Femeile au fost educate sa creada ca barbatii sunt raspunsul. Ei bine, nu sunt. Nu sunt nici macar o simpla intrebare" :)