Rainbow books

Brick Lane

... acestea sunt cuvintele care imi vor aminti de Brick Lane. In aceasta poveste a unor emigranti indieni, curry-ul pare a fi un laitmotiv. Lasand la o parte Maitrey a lui Eliade, este [doar!] a doua carte despre civilizatia indiana pe care o citesc. Mereu mi-a placut sa descopar lucruri noi despre alte popoare, obiceiuri, practici si credinte. Iar aceasta carte a fost cu atat mai interesanta cu cat actiunea nu se petrece in India, ci in Anglia.

Nazneen este casatorita de tatal ei cu un barbat indian care locuieste in Londra si este trimisa la el. Acesta locuieste in apropiere de Brick Lane - o strada importanta din cartierul emigrantilor din Bangladesh, de unde si numele cartii.

Cartea incepe promitator, dar de la pagina 12 mi s-a taiat o mare parte din entuziasmul initial. De ce? De asta: Ceea ce nu poate fi schimbat trebuie indurat. Si, cum nimic nu putea fi schimbat, totul trebuia indurat. Acesta a fost principiul care i-a guvernat viata. Era ca o mantra, un dat si o provocare. Asa incat, la varsta de 34 de ani, dupa ce nascuse 3 copii dintre care unul ii fusese luat, dupa ce se maritase cu un barbat flecar, bun de nimic si soarta ii daruise un amant tanar si plin de pretentii, cand, pentru prima oara in viata, nu a mai putut sa astepte ca viitorul sa i se arate, ci a fost nevoita sa si-l croiasca ea insasi, a fost la fel de uluita de prorpiile ei hotarari ca noul-nascutul care-si ridica in aer pumnisorul si se loveste apoi cu el peste ochi. Cu alte cuvinte, intr-un paragraf de la inceptului cartii avem INTREGUL rezumat al acesteia.

Trecand peste minutele de frustrare care au urmat, am continuat sa citesc. Si mi-a placut ce am citit.

In esenta este vorba despre un fel de drum initiatic parcurs de Nazneen. Aceasta ajunge, de la copila de 18 ani crescuta dupa anumite reguli stricte ale comunitatii din care face parte, sa devina o femeie stapana pe sine si pe destinul ei, o femeie care este independenta si libera. A fost interesant de urmarit aceasta dezvoltare pe parcursul a 16 ani. Iar scrisorile surorii sale, Hasina, care fugise de acasa la 16 ani si pe care nu o mai vazuse de atunci, completeaza portretul antitetic al celor 2 societatii: cea britanica si cea indiana. Desi inca poarta sari, isi face rugaciunile si este uneori tinta barfelor din cartier, Nazneen are o viata cu totul si cu totul diferita de sora ei care a ramas in Bangladesh. Incetul cu incetul, comunitatea indiana din Londra incepe sa profite de avantajele si legile unei tari dezvoltate, adoptand stilul de viata specific tarii in care au emigrat.

Brick Lane nu este o carte rea. Ba dimpotriva, este o carte destul de interesanta. Singurul minus care imi trece prin minte este stilul autoarei de a scrie. Nu m-a facut sa imi doresc sa iau cartea in mana si sa nu ma ridic din fotoliu pana nu o termin, nu m-a facut sa ma gandesc la lucruri profunde. Brick Lane este mult mai mult decat ceea ce am spus pana acum: este povestea marsurilor din cartier a musulmanilor si a crestinilor - unii impotriva celorlalti, este povestea unui adulter, este povestea unor mentalitati. Dar, se pare ca pentru mine tot nu a fost suficient :)

Ah, era sa uit. Sotul lui Nazneen, Chanu, este unul dintre cele mai nesuferite personaje despre care mi-a fost dat sa citesc. Nu am mai simtit de mult atata ura pentru un personaj. Este dezgustator fizic si insuportabil ca si caracter. Nici nu va puteti imagina cate moduri de a il umili sau de a il ucide mi-au trecut prin minte! :D Noroc ca e doar un personaj si nu o persoana reala.

In loc de incheiere. Foarte important: cati cititori, atatea gusturi si atatea opinii in legatura cu ceea ce ei citesc. Daca pe mine nu m-a impresionat, nu inseamna ca nu s-ar putea sa aveti o surpriza placuta citind cartea. Daca vrei sa o cititi fara sa o cumparati, trimiteti-mi un mail si va trimit cartea.

II veni brusc ideea ca, daca si-ar schimba imbracamintea, s-ar schimba toata viata ei. Daca ar purta fusta si un sacou si tocuri inalte, n-ar mai avea altceva de facut decat sa se plimbe prin palatele de sticla de pe Bishopgate, sa vorbeasca la un telefon micut si sa-si manance gustarea de pranz dintr-o punga de hartie. Daca ar purta pantaloni si un maiou, ca fata cu aparatul mare de fotografiat de pe Brick Lane, ar putea umbla pe strazi fara teama, tantosa. Si daca ar avea o fustita mica-mica si chiloti asortati si un corsaj strans, sclipitor, atunci ar putea aluneca - nici nu se putea altfel - prin viata, cu un zambet stralucitor pe buze si un barbat chipes care ar lua-o de mana si ar invarti-o si ar invarti-o... Pret de o clipa extraordinara, ii fu clar ca hainele si nu soarta ii croiau viata. Si, daca momentul ar fi durat, si-ar fi smuls sariul si l-ar fi sfasiat in bucati.

O recenzie, mult mai buna, gasiti pe BookBlog