Rainbow books

Dupa primele randuri mi-am dat seama ca Zatul nu seamana cu nimic altceva din ce citisem pana atunci. In carte se vorbeste despre Fosti, Prapad, Urmari, Sanitari, Degenerati. Citesti si nu iti dai bine seama ce se intampla. Nu exista explicatii concrete. In schimb, autoarea iti ofera cateva indicii dupa care sa te ghidezi in intelegerea universului cartii.

In oraselul Fiodor-Kuzminsk [initial Moscova] oamenii redescopera civilizatia, reinventeaza toate aceste mici lucruri care ne fac viata usoara: roata, acul, scrisul. Prapadul - o explozie nucleara - a schimbat cursul omenirii, iar acum oamenii sunt nevoiti sa o ia de la capat. Ceea ce Tatiana Tolstoia ne prezinta este o societate intoarsa pe dos: soarecii sunt atat mancarea de baza cat si moneda de schimb. Toate inventiile si scriierile sunt atribuite unui singur om, "Fiodor Kuzmici, slavit fie-i numele!" Oamenii sunt de 2 categorii: Fosti - dintre cei care au trait si inainte de Prapad si oamenii care s-au nascut dupa. Diferenta dintre ei este ca Urmarea Fostilor este ca nu imbatranesc, pe cand Urmarile celorlalti sunt de-a dreptul bizare: "unii parca au mainile inmuiate in faina verde, altii parca s-au tavalit in neghina, altii au branhii; mai sunt si unii cu creasta de cocos si cine stie ce altele."

Fostii vorbesc de cum era inainte de Prapad, dar nimeni nu crede povestile fantastice pe care acestia le spun: "se zice ca inainte de Prapad totul era altfel. Cica te duceai la mogozin - luai ce doreai si, daca nu-ti placea, strambai din nas, nu ca acum. Mogozinul asta al lor era ca un fel de Depozit, numai ca acolo erau mai multe lucruri si nu se dadeau doar in zilele de Depozit, ci stateau usile deschise in fiecare zi. Parca nu-ti vine sa crezi. Cum adica, fiecare venea, lua si pleca? Si nu tabarau garzile pe ei? Pai daca ne lasa inauntru, noi facem praf totul."

Noua ordine a lumii sta sub semnul terorii. Acei misteriosi Sanitari pot sa vina peste tine in casa in orice clipa, fara sa fi facut nimic, iar apoi nimeni nu mai stie de tine. De asemenea, nu se accepta nici un gand rau impotriva lui Fiodor Kuzmici, slavit fie-i numele, de fapt nu se accepta ca cineva sa aiba "gandire personala". Decretele acestuia stabilesc oranduirea comunitatii: la ce ora se da stingerea, la ce ora incepe munca, care sunt zilele de sarbatoare, cum se saluta lumea pe strada etc.

In aceasta lume cu iz puternic de comunism traieste si Benedikt, fiul unei Foste, a unei "entelectuale cu iducatie universitara". Lucreaza ca si copiator la Izba de Lucru si traieste singur de cand i-au murit ambii parinti. Nu are prieteni si nu are iubita, desi o place pe Olenka, care ii este colega de serviciu. In cele din urma cei doi ajung sa se casatoareasca, iar Benedikt afla ca Tata Socru este de fapt Sanitar. In casa sotiei lui el are de toate, spre deosebire de saracia lucie in care a trait inainte de asta. De asemenea, nu mai are nevoie sa mearga la serviciu. Pentru a-si ocupa timpul cu ceva, Benedikt incepe sa citeasca. Nu este greu de imagina ca era interzis pentru un om sa detina carti dinainte de Prapad. Pentru ca el era fiul unei Foste a invatat si alfabetul cartilor interzise, lucru care se va dovedi a fi folositor. Biblioteca Socrului este impresionanta, iar Benedikt ajunge un om care traieste pentru a citi: "Tu, Carte! Numai tu nu inseli, nu lovesti, nu superi, nu parasesti! Esti linistita, dar razi, tipi, canti; esti supusa, dar uimesti, atati, ademenesti; esti mica, dar in tine sunt popoare fara numar; un pumn de litere, dar, daca vrei, zapacesti pe oricine, il invarti cum vrei, il incurci, faci lacrimile sa tasneasca, tai rasuflarea, sufletul intreg nu e decat o panza ce flutura in vant, face valuri, da din aripi!"

Dar odata cartile citite, Benedikt porneste intr-o vanatoare nebuna dupa alte carti, carti care au fost ascunse de oameni de frica Sanitarilor. De asemenea se lasa implicat in complotul pentru inlaturarea de la conduere a Marzacului - Suprem, Fiodor Kuzmici, slavit fie-i numele, si inlocuirea acestuia cu Socrul. Daca va astepti ca regimul totalitar sa inceteze odata cu inlaturarea capului, va inselati. Nimic nu se schimba in organizarea regimului, in afara de conducator.

Sfarsitul este oarecum ambiguu. Nu am inteles mare lucru din el, nu am putut sa trag o concluzie, dar chiar si cu acest minus, cartea este exceptionala! Personajele, felul in care nareaza Tatiana Tolstoia, ideea cartii, totul mi-a placut. M-am amuzat foarte tare cand am aflat ca fructele pe care ei le numeau "foculeandri" erau curmale radioactive. De asemenea, cartea este presarata cu astfel de pasaje in care lucurir pe care noi le consideram cat se poate de firesti, pentru ei reprezinta ceva de temut si invers. In nici un caz nu este doar o alta carte din multe altele. Este o carte care are acel ceva, care te face sa o citesti pe nerasuflate, de care iti amintesti cu drag si pe care iti promiti ca ai sa o recitesti cat mai curand.