"Despre un lucru pur omenesc: minciuna"
Editura Humanitas are 3 bile albe de la mine in ceea ce priveste aceasta carte:
- Publicitatea facuta ei
- Aspectul foarte fancy pe care cartea il are
- Iar domnul Liiceanu primeste cea de-a treia bila alba, pentru continutul cartii :)
Dintr-un motiv inca necunoscut mie, imi vine foarte greu sa scriu despre aceasta carte. Nu gasesc un inceput bun, nu gasesc cuvintele potrivite. O sa ma prefac ca asta e introducerea si trec direct la ce mi-a placut/ nu mi-a placut la ea.
Ma asteptam sa fie o carte cu un substrat filosofic mult mai accentuat. Ma asteptam sa o citesc, iar apoi sa ma intreb aiurita: "Despre ce a fost vorba?" Spre marea mea bucurie, Despre minciuna este scrisa intr-un limbaj accesibil tuturor. Mai mult, este o carte de cateva ore, dar citita de persoana potrivita, iti da de gandit cateva zile :)
Faptul ca textul in sine a fost prezentat la o conferinta, face ca acesta sa aiba o structura simpla, continutul nu este nici prea lung, nici prea scurt. Domnul Gabriel Liiceanu si-a ales ca baza in dezvoltarea acestei carti 3 texte clasice: tragedia Filoctet scrisa de Sofocle, Hippias Minor de Platon si Principele de Machiavelli. El analizeaza originea acestui act pur omenesc care este minciuna si de aceasta s-au servit si inca o fac, politicienii de pretutindeni.
Astfel, Liiceanu face deosebirea intre morala de prima instanta si morala de a doua instanta: "Ce descopera si teoretizeaza lumea moderna cu ajutorul lui Machiavelli pe urmele lui Sofocle si ale lui Platon? Descopera, asa cum am spus, morala de a doua instanta ca morala politica: descopera acel lucru teribil si ne-familiar (deinon) ca, in lumea cazuta a omului, pentru a stavili un rau mai mare si pentru a obtine binele (comun) trebuie <<sa intri in contact cu raul>>. Morala clasica, de prima instanta, morala moralistilor, a filosofilor s a consecventilor se cutremura auzind acest lucru. Morala de prima instanta se cutremura in fata oricarei minciuni, a oricarei inselatorii, a oricarei crime". Pentru a ilustra mai bine ce inseamna aceasta morala de a doua instanta, Liiceanu ne prezinta niste cazuri faimoase in care aceasta a fost aplicata: "In numele moralei de a doua instanta Churchill a lasat ca locuitorii orasului Coventry sa fie bombardati (nu si-a anuntat - discriminatoriu - nici rudele sau prietenii aflati acolo), pentru ca nemtii sa nu-si dea seama ca englezii le sparsesera cel mai secret cod militar. In numele moralei de a doua instanta si al aceleasi balante nevazute dintre cei care trebuie sa moara si cei multi, mult mai multi, care prin moartea primilor trebuie sa fie salvati, a fost aruncata bomba de la Hiroshima. In numele moralei de a doua instanta americanii au intrat in anul 2004 in Irak." Este infricosator daca stai sa te gandesti ca, la un moment dat, cineva s-ar putea sa ia aceeasi decizie si in privinta ta: moartea ta, pentru viata a 100 de persoane.
Ultima parte a cartii se refera strict la situatia actuala a Romaniei. Astfel, "minciuna in care traim noi astazi este legata de acest furt al revolutiei, de aceasta deposedare istorica: e absurd ca Romania sa fi scapat de Ceausescu pentru a cadea pe mana activistilor, a securistilor si a poetilor lui de curte. E absurd dar noi traim in acest absurd. Romania este o tara incaputa pe Spanului si in care Harap Alb ramane anonim. [...] Insa potrivit scenariului lui Machiavelli, vine momentul cand coruptia devine extrema, cand ea sare in ochii tuturor, cand toata lumea afla ca Spanul e Span si nu Harap Alb. In momentul acela, un popor trebuie sa aiba o sansa nemaipomenita pentru a gasi un Harap Alb in viata, <<un cetatean virtuoso>> care sa intruchipeze scenariul machiavelic al binelui ce compune cu raul fara sa se lase corupt de el. Acel cetatean va fi constrans, spune Machiavelli, ca in situatia extrema creata sa aplica remediul brutal al unei (noi) revolutii. <<Daca un asemenea om exista>>, spune Socrate la sfarsitul lui Hippias Minor. Si nu uitati: daca un asemenea om exista, el trebuie sa apara cand un popor este copt pentru el. Nici mai devreme, nici mai tarziu."
Mi-a placut foarte mult fraza din inchierea cartii: suna atat a sfat, cat si a profetie. De fapt, mi-a placut aceasta mini-carte. De la grafica, la continut, la lucrurile noi pe care le-am aflat, la mica lectie de politica, totul a fost la inaltime.
Tot ce imi ramane de facut este sa sper ca alte asemenea mini-tratate vor aparea cat de curand.
