Rainbow books

Casa spiritelor este prima carte scrisa de Isabel Allende, iar pentru un debut literar este o carte exceptionala.

Numeroasa familie Del Valle din San Sebastian are parte si de membrii mai aparte: frumoasa Rosa, cea cu parul verde si gratie marina si mezina Clara, clarvazatoarea. Clara prevestea inca de mica cutremure, stia sa interpreteze vise si sa prevesteasca viitorul. Dar din ziua in care a prezis moarte Rosei s-a inchis intr-o mutenie completa, timp de 9 ani. Moartea accidentala a Rosei a ingrozit familia Del Valle si pe logodnicul acesteia, Esteban Trueba. Acesta se intoarce de la mina pe care o exploata si se hotaraste sa puna pe picioare proprietatea familie sale. Prin multa muna, in cativa ani de zile, Las Tres Marias a devenit una dintre cele mai bogate domenii din zona.

Atentia si grija intregii familii Del Valle s-a indreptat spre singura fiica ramasa in viata, Clara. Aceasta  "a trecut de copilarie si a intrat in tinerete intre peretii casei, intr-o lume plina de povesti uimitoare si taceri calme, unde in timpul nu se masura cu ceasuri si nici cu calendare, si unde obiectele aveau o viata proprie, fantomele se asezau la masa si vorbeau cu oamenii, trecutul si viitorul faceau parte din acelasi lucru, iar realitatea prezenta era un caleidoscop de oglinzi amestecate, in care se putea intampla orice."  Clara renunta la mutenia ei voita doar ca sa-si anunte familia ca se va marita in curand. Viitorul ei sot este fostul logodnicul al Rosei, Esteban.

Dupa ce se casatoresc, Esteban construieste pentru el si sotia lui o casa mare, casa care va fi cunoscuta de-a lungul povestii ca "casa de pe colt". Clara va naste 3 copii: pe Blanca, James si Nicolas. Desi este o poveste de familie, in Casa spriritelor, destinele personajelor feminine sunt cele care conteaza cu adevarat. Astfel, evolutia Clarei este incetul cu incetul inlocuita cu evolutia Blancai. Aceasta traieste o frumoasa poveste de dragoste cu Pedro Garcia al Treilea, fiul administratorului de la Las Tres Marias. Cei doi stiu de imposibilitatea de a avea o relatie normala, acceptata de parinti si societatea, asa ca dragostea lor se consuma in toiul noptii, langa rau. Cand Esteban afla de relatia aceasta si de faptul ca Blanca este insarcinata, il alunga pe Pedro de pe mosie si o obliga pe Blanca sa se casatoreasca cu un francez. Dupa ce descopera adevarata natura a sotului ei, Blanca se intoarce in casa de pe colt si aici o naste pe Alba. Alba va creste inconjurata si ea de spirite, prietenele ciudate ale bunicii ei, influenta unchilor si iubirea bunicului. Alba se va indragosti si ea de barbatul nepotrivit, Miguel, un comunist convins.

Dupa moarte Clarei, casa de pe colt incepe sa se deterioreze, relatiile celor din familie se strica, nimic nu mai este ca inainte. Tot in aceasta perioada, tara trece printr-o criza, comunistii castigand alegerile si venind la putere. Interventia armata ii indeparteaza si astfel se instaureaza o dictatura. Familia Trueba este destramata: Nicolas este trimis de cativa ani intr-o tara straina pentru a nu-si face tatal ajuns senator de rusine, James este ucis, Blanca pleaca cu Pedro in strainatate iar Alba este si ea luata prizoniera de noul regim. Doar interventia batranului senator o aduce pe Alba din nou acasa. Astfel, dupa moartea bunicului ei, si in asteptarea lui Miguel si a fetitei pe care o poarta in pantece, aceasta continua sa scrie povestea familie ei, continuand de unde s-a oprit bunica ei. Saga familiei Trueba continua.

Un lucru care mi-a placut deosebit de mult la aceasta carte a fost modul in care naratorul omniscient, omniprezent se imbina cu naratorul personaj. Intr-o singura pagina puteai sa dai peste schimbari frecvente de la un narator la celalalt. Este ceva ce nu am mai intalnit pana acum, dar care mi-a placut in mod deosebit.

In schimb, ceea ce nu imi place la Isabel Allende este felul in care anunta anumite evenimente care se vor intampla pe parcursul cartii. De exemplu, atunci cand vobeste despre mutenia voita a Clarei, ne dezvalui si momentul in care aceasta va vorbi din nou; la fel se intampla de multe alte ori in carte. Aceasta anticipatie strica putin din magia povestirii.

Inca ma simt alaturi de personaje, uitandu-ma peste umarul Albei in timp ce scrie in "caietel de povestit viata", vad spiritul Clarei umbland prin casa, ma gandesc la linistea pe care o are Blanca in exil cu cel pe care l-a iubit de cand era inca o copila. Casa spritelor este intr-adevar o poveste captivanta, magica, care te face sa uiti de realitatea imediata si sa fii trup si suflet alaturi de ciudata familie Trueba.

Ps. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut mai mult Fiica norocului. A fost prima carte pe care am citit-o de Isabel Allende si poate ca exista totusi acel ceva al primei lecturi.