Rainbow books

Haruki Murakami este primul scriitor japonez pe care-l citesc. Este unul dintre scriitori de "pe val" la ora actuala, dar trebuia sa-i fac pe plac lui Cata si sa citesc cartea aceasta. Nu pot sa spun nici ca am fost dezamagita, nici ca nu voi mai citit alta carte de Murakami, dar cred ca nu cu aceasta cartea trebuia sa incep.

In Tokio-ul secolului XX, o organizatie numita Sistemul face anumite experiente pe oameni, ajungand sa separe "miezul constiintei" de cealalata parte a creierului. Computadorii, oameni foarte destepti, sunt apoi folositi pentru a executa niste calcule matematice extrem de complexe numite Permutari.

Eroul principal este si el un Computador, mai mult este in stare si de Permutari. El traieste in "tara aspra a minunilor", in Tokio, dar datorita operatiei pe care a suferit-o, constiinta sa a creat o alta lume numita "la capatul lumii". Cele doua planuri alterneaza de la un capitol la celalalt, iar daca la inceput ai impresia ca sunt doua povesti, spuse de doi naratori diferiti, pe masura ce numarul paginilor citite creste, dai peste anumite indicii care sugereaza ca este vorba de un singur narator.

Computadorul nostru este chemat de un Profesor excentric in laboratorul lui subteran ca sa-l ajute la niste Permutari complicate. Computadorul intra fara sa-si dea seama direct in mijlocul unui razboi informational intre Profesor, Sistem si Simbolatori, organizatia rivala. Mai mult, profesorul ii face un cadou un craniu cat se poate de ciudat, care mai tarziu afla ca a apartinut unui unicorn. Intors in apartamentul sau incepe sa lucreze la Permutari, iar dupa ce termina depoziteaza cifrele obtinute si craniul intr-un loc sigur. Nu peste mult timp doi necunoscuti dau buzna peste el in apartament, devasteaza totul, ii fac o taietura sub burta, dupa care pleaca. Intre timp, il suna nepoata Profesorului si ii cere sa vina degraba la laborator. Incepe astfel o calatorie prin subteranele Tokio-ului, pe taramul Intunegrilor, aventura din care scapa cu bine datorita nepoatei profesorului. Se pare ca laboratorul profesorului a fost si el devastat, iar acesta s-a refugiat intr-un loc stiut doar de el si de nepoata lui, undeva sub pamant. De la Profesor afla de experientele efectuate pe el si pe alti Computadori si de asemenea afla ca mai are doare 48 de ore de trait. Profesorul ii explica de "captul lumii", lumea utopica creata de constiinta lui in care acesta se retrage incetul cu incetul, urmand sa fie prins pe vecie in propria sa creatie. Computadorul primeste vestea cu mult calm si chiar il iarta pe Profesor pentru ceea ce i-a facut. Hotaraste sa-si petreca ultimele 2 zile ascultand muzica, iesind la o cina romantica cu bibliotecara cu care se imprietenise si colindand prin parcuri.

In celalalt plan, cel proiectat de constiinta sa, Computadorul isi face aparitia in Oras, fara amintiri si fara sa stie de ce a ajuns acolo. Orasul este incercuit de un mare Zid, iar Animalele (Unicornii) sunt singurii care pot sa iasa si sa intre in Oras, in rest, odata intrat in Oras, nimeni nu poate sa-l mai parasesca. La intrare in Oras, Paznicul il desparte de Umbra sa. Acest lucru simbolizeaza renuntarea la suflet, desprinderea de sentimente, amintiri, trairi. Menirea lui in Oras este sa citeasca vise vechi din cranii de unicorn, iar incetul ce incetul se obisnuieste cu locul, oamenii, meseria sa. Cand Urma ii propune sa evadeze din Oras si sa se intoarca in lumea lui, la inceput accepta, dar apoi se razgandeste: Orasul pusese stapanire pe el.

Cartea nu m-a impresionat deloc. A fost o lectura usoara, care nu m-a tinut cu sufletul la gura, care nu m-a fascinat. Pe langa alternanta celor doua planuri, limbajul simplu, fara figuri de stil a fost celalalt lucru care mi-a placut la aceasta carte. Dupa cum spuneam, nu aceasta era cartea cu care trebuia sa incep sa-l citesc pe Murakami. Sper ca data viitoare sa am mai mult noroc.