Sunt pretutindeni...
Relatata din punctul de vedere al unui spirit, cartea ofera o viziune noua si interesanta asupra unei tragedii de familie si asupra modului in care cei vii reusesc sa treaca peste socul si suferinta pierderii unei membru al familiei. Desi nu realizeaza, destinele personajelor poarta pecetea mortii lui Susie.
Susie Salmon (like the fish) este o fetita de 14 ani care are un sfarsit dramatic: este violata si apoi ucisa de unul dintre vecinii de cartier. Ajunsa in "cerul ei", un loc care se modeleaza dupa dorintele sale, ea urmareste destinele membrilor familiei sale, ale prietenilor sai, dar si pe cel al criminalului sau. Susie vegheaza asupra familiei sale: e bucura cand Lindsey, sora sa, se indragosteste; este la fel de socata ca si tatal ei cand Abigail, mama sa, pleaca de acasa; ar vrea sa poata sa aiba in continuare grija de Buckley, fratiorul ei; i-ar placea ca Ray sa o mai poata saruta inca o data si ar da orice ca sa-l vada pe Mr.Harvey, criminalul, dupa gratii. Desi Mr.Salmon intuieste cine este criminalul, fara dovezi concludente politia nu poata sa intervina.
Familia Salmon incearca sa treaca peste aceasta pierdere, fiecare in felul sau: Lindsey se indragosteste, mama se arunca in bratele detectivului Len, ca mai apoi sa plece de acasa, tatal ei devine obsedat de a-l demasca pe criminal. Bantuiti de imaginea lui Susie, ei isi continua viata, dar nu vor putea sa fie impacati cu soarta decat atunci cand vor invata ca trebuie sa lase mortii cu mortii si sa se ocupe de cei vii.
Ce m-a socat la aceasta poveste este refugiul lui Abigail in fata realitatii. Ma asteptam ca in calitate de mama sa sufere cel mai tare, dar si sa se apropie mai mult de copiii pe care ii mai avea si de sotul ei., sa incerce sa treaca impreuna peste aceasta moarte. Dar ea se arunca intr-o relatie adulterina, totul culminand cu abandonul familiei. Degeaba se intoarce acasa, acei 9 ani petrecuti departe de familia ei nu ii va putea recupera niciodata.
O alta parte a povestii pe care nu am inteles-o a fost scena de dragoste dintre Ray si Susie, prin intermediul corpului lui Ruth. Sufletului lui Ruth paraseste corpul, iar sufletului lui Susie pune stapanire pe el pentru cateva ore. Luand in considerare cat de mult a tanjit Susie in "cerul ei" pentru inca un sarut de la Ray, cred ca aceasta scena este doar un alt mod de a spune ca, in cele din urma, cele mai arzatoare dorinte pot deveni realitate.
Cartea se bazeaza pe ideea ca spiritele celor morti sunt mai aproape de noi decat credem, ca ele vegheaza asupra celor dragi si, uneori, in adierea unui vant, intr-o privire aruncata din greseala in oglinda le putem simti, le putem intrezari, dar ele niciodata nu vor putea schimba ceva in viata celor care inca traiesc.
"The lovely bones", acest best-seller al Americii, este intr-adevar o carte minunata, pe care nu o poti lasa din mana, dar care te bantui mult timp dupa ce ai citit-o.
